Dăinuire

Să fii aici, fără să fii,
Ca strălucirea unui gând,
Găsit sub scoarțe fumurii,
De sufletul pururi flămând,

Să fii când scrib, când cititor,
Uimindu-te de un trecut
Prin care mergi neștiutor,
Deși ți-e-atât de cunoscut,

Să nu rămână nici un vers
Din tine, cel adevărat,
Pentru că între timp s-a șters
Locul din care ai plecat

Și totuși, într-un manuscris,
Păstrat în amfora de lut,
Să îți descoperi, ca în vis,
Tot ce credeai că s-a pierdut…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *