”Hexagon. Cartea de călătorie” – de la Polirom – e o comoară de colecție. Ea include, top, proză de călătorie și, pe orizontala portofoliului deja consistent în anii mulți adunați de când e în piață, combină admirabil cărți clasice cu lucrări (foarte) recente ale unora dintre cei mai de succes travelologi din lume.
Poate cel mai scriitor dintre toți autorii publicați la – încă o dată, minunata colecție – Hexagon, Sylvian Tesson e și unul dintre cei mai temerari dintre călătorii-autori pe care îi avem, aici la Polirom, în românește. Geograf, jurnalist, scriitor plus membru al Societății Exploratorilor Francezi, Tesson avea, până de curând, patru delicioase volume în românește. Iată: Axa lupului. Din Siberia pînă în India pe urmele evadaţilor din gulag (2014) şi Berezina. Pe urmele lui Napoleon într‑o motocicletă cu ataş (2020). Pentru al patrulea tilul, pentru, adică, Leopardul zăpezilor, Tesson a fost distins cu Premiul Renaudot pe anul 2019.
2023, practic la câteva luni după ce a apărut în Franța, lui S. Tesson îi apare în românește, într-o traducere de sărbătoare (cum sunt toate cele care poartă semnătura Marianei Vazaca), Alb. O altă carte în care Tesson se confruntă cu doi dintre inamicii sai pe care i-a îmblânzit de nenumărate ori: frigul și zăpada. Design-ul călătoriei pe care o scrie aici (după ce, desigur, mai întâi, o face) e mai puțin obișnuit pentru ceea ce face de obicei Tesson. Pe scurt: împreună cu prietenul său, ghidul montan Daniel Du Lac, Tesson pleacă din Menton, de pe malul Mediteranei, și traversează Alpii pe schiuri până la Trieste, trecând prin Italia, Elveția, Austria și Slovenia. Cu totul vor fi 85 de zile – întreaga aventură se întinde pe durata a patru ani, între 2018 și 2021, cei doi (plus, des, dar cu unele întreruperi, un al treilea și foarte interesant companion) călătorind în jur de 20 de zile la sfârșitul fiecărei ierni. Cât despre cel mai scriitor, doar un pasaj – nici măcar cât un aperitiv textual: ”sub zăpadă, lumea se retrage. Mai rămân doar câteva trăsături de pensulă chinezească. În visul alb plutesc piscuri, pereți de stâncă, creste și coloane, toate reduse la liniile lor de expresie. Zăpada pune în valoare tot ce atinge, e frumusețea. Pură, lasă la vedere doar ce este de-ajuns. Magică, umple golurile cu un principiu invizibil, anulează imperfecțiunea, păstrează doare ce iese în evidență. Albul iartă inutilitatea, mascând-o”. Totul e așa: poezie, geometrie, o imensă sensibilitate, profunzime. Un mare călător & un mare scriitor!
