Casa de Pariuri Politice

Am înființat deunăzi Casa de Pariuri Politice. (Ca să nu se uite cineva pe wikipedii și-n Registrul Comerțului, și văzând că pe-acolo nu există așaceva să m-acuze imediat de fals informațional ori minciună civică, îmi asum întreprinderea în nume propriu și personal. Așadar, scurtând gâlcevi facile, resemnați-vă și mulțumiți-vă cu ideea că am făcut chesti-asta sau mi-s pe cale s-o fac eu însumi. Firmă oficială, sedii – un fleac, vin mâine.)

La „Casa de Pariuri Politice” (observați deja saltul în grad și-n seriozitate: ghilimelele fac mai bună impresie ca preaplecata italicizare, nu-i așa?) poți paria pe orice nu poți paria la pariurile aparent apolitice. Adică la numitele: case de pariuri sportive (se știe, astea-s aproape la fel de multe ca cafenelele sau buticurile de zdrențe secăndhend); case de pariuri civile/domestice/intime (despre care musai tre să explic, că mai sunt destui habarnamiști pe lume: se referă la și se dedică cestiunilor gen te-nșală/nu te-nșală, o să-ți cedeze/o să nu, îți merge cu vicleșugul/o să ți se-nfunde, te prinde nevasta/încă nu, o să-ți mai restituie din bani/nicidecum); case de pariuri literare (ia sau nu ia cutare Nobelul acest an sau la anu și la mai mulți ani, scrie odată amicul Mitică cartea aia/mă leși?, mă publică Humanitas/nicio șansă!); case de pariuri imaginare, nostalgice, psihastenice, proiective, mantice sau astrologice (plouă mâine/poate nu, pățesc cum zice-n zodiac/nicidecum, rămân gravidă cu cine vreau/preapuțin, etc/etc). Ei bine, tot ce nu intră în asemenea case și căsuțe sau casolete și caserole de-acum devine sau aproape c-a devenit perfect posibil, posibil compus, mai mult ca posibil, foarte posibil, 99 procente respectiv mie-n sută posibil. (Mai așteptăm avizul pompierilor, gunoierilor și deratizatorilor, dar cum știe-se că poți funcționa și c-o simplă declarație pe proprie răspundere sau cu-n afiș cât timbrul cum că clădirea nu deține avizul pt aia și-aia de-acolo și-acolo însă n-are nicio-mportanță… merem țintă-nainte!)

La Casa Noastră (caza nostra, cu cel mai neaoș accento siciliano de vă place) veți putea paria pe absolut orice se-ntâmplă (ba chiar și ce nu se-ntâmplă) în spațiul public și-n interstițiile spațiilor dintre marile și măruntele politici, dintre sociocivism, viață privată, frecat de mangă sau tăiere de frunze-n canini. De pildă, puteți paria pe aspecte precum va fi sau nu va fi dl Ciolacu sau dl Ciucă după 25 (sau 30-31) decembrie priministru, dar poate mai interesant ar fi să mergeți pe posibilități gen va ajunge sau nu soața lui Ciucă respectiv Ciolacu (ori fiica, nepoata, fina sa) priministru, ministru, șef de cabinet sau de agenție de stat cu buget tunător și leafă ceva de speriat. Ori scontați pe eventualități privitoare la persoana secretarei, subșefei de cabinet, consilierului/consilierei iX, Ygrec, Zet. Veți putea paria anticipând cu mai mare sau mică aproximație cam cu cât se va împlini/rotunji sau bombá într-un an sau o lună conturile ori averea mobilă și imobilă a ministrului/ministrei cutare și cutare. (Aici ar fi clar vorba despre pariuri strict economice.) Sau pe ce post ori dignitate publică va zbura-n curând șoferul fiecărui ministru, director, senator, deputat, maseuza unuia și-altuia dintre respectivii, sora medicinală ori asistenta care-ngrijește de malazii lor babaci octogenari. (Aici revenim la politică și administrație de rang înalt și semiînalt.)

Casa de Pariuri Politice (de-acum unanim cunoscută drept CePePe) nu se va-ncurca în sau nu va cunoaște niciun conflict de interese, deoarece, dincontră, va păstra relații de bună și foarte bună, onorabilă și foarte onorabilă colaborare cu absolut oricare dintre partidele (interesate de unele aspecte și dezinteresate de multe altele). Oricare grupare sau organizație care va plăti bine și foarte bine va beneficia de atenția și sprijinul softurilor noastre probabilistice și aleator programate, astfel încât nimeni să nu resimtă ori să bănuiască cumva vreo mănăreală umană sau eroare automatică atunci când datele sau rezultatele vor varia impredictibil și buze crăpate vor sângera pe ritmul sincopat al odelor de câștig ori de pierdere. Exploatând maximal Artificiala Inteligență a boților și roboților digitali, vom încerca să asigurăm vreun câștig (sau altul) pentru absolut toată lumea, important fiind să facem din dependență virtute, din probabil și improbabil prieteni ideali, din plâns, pagube și luat razna un hohot de râs cu chef, cântece, femei, sticloanță/pahar, praf nazal, pufuri ierbivore.

Pariați că aurul va guverna împreună cu usereuu și udemereuu, că ăl de va lua ministerele de forță (adică de cel mai aur pur) va tăia/spânzura. Doar că bine va fi să țineți cont și c-o cotă de câștig în caz pozitiv nu poate fi mai mare de 0,001 la sută ori mie, deoarece nu vreți să dea firma Casei Noastre faliment ba chiar să se-mprumute de la cămătarii bancheri ca să vă plătească vouă câștigătorilor camioane de firfirici pe pâine. Dar și de pariați că tot pesedeul și năimiții săi peneliști vor conduce iar nu v-așteptați la cotă de câștig mare; riscul să pierdeți fiind prea mic, deci mergând la sigur, câștigul tre să fie pirpiriu. Vreți câștig barosan? Pariați pe ce-i mai ridicol și-absurd, aveți șanse mari.

Pariați pe un președinte anonim, pe „zi de zi cu ubicuul părinte C. Necula”, pe primul saiborg extraterestru ce va ateriza pe terra, pe măria-sa regele Cioabă et Co. Dar mai ales pariați că nou-nouțul, inocentul, independentul scos ca din pălărie de mag se va adeveri relativ repede cel mai obedient și analfabet securist, ori doar o marionetă față de dubioși terți/altăcine. Ca și pe opțiunea dacă domnia sa se va face sau nu pe sine de râs și rușine, ori numai pe voi înșivă. (Cu extraopțiunea: pe toți sau numai pe unii dintre membri populațiilor care-și văd de treaba proprie/personală, respectiv se vâră ca musca-n lapții-n care nu-i invită nime.) Pariați pe procentele cu care va crește anul viitor delicvența juvenilă, cea în rândul senatorilor, deputaților, respectiv subsecretarilor de stat (divizat pe ce se subînțelege drept corupție suspectată și ce-nseamnă confirmată). După cum discută însurățeii după luna de miere, pariați dacă divorțează-ntr-un singur an sau totuși în 2-3. Câți turiști se vor îneca sau dispărea la vară pe litoral, câți morți pe DN 1 și-autostrada 3-4 în iulie. Pariați pe explozii, incendii, inundații, dispariții de fete, pedofilie la clerici. Așa cum un mare poet din bube, mucegaiuri și noroi a făcut poezie demnă de predat la orice școlar, faceți bine să faceți bani din mizerii! Dați sens cuvântului pulivar, pariind că sfârșitul lumii va veni sau că nu va veni nici joi, nici la vară, nici la anul și la mulți ani.

Pariați nu numai pe bani, dar și pe eventualitatea primirii, în caz de câștig, de mulțumiri și felicitări publice, medalii istorice sau monede de nouă colecție, timbre poștale și fiscale, dedicații muzicale, obiecte de uz casnic, haine vechi sau de firmă simandicoasă dar scăpătată, loc de veci. Bonuri de masă, bonuri de vacanță, bonuri de voluntariat la concerte sau spații verzi, dreptul de folosință pe gratis a veceurilor publice, cupoane de tapat o masă pe gratis ori de internat cu anticipație într-un stabiliment sanogen. (Care desigur că nu se va mai numi azil, sanatoriu, leagăn sau centru de reorientare profesionist-mentală ori de concentrare paleativo-fatală, nu va purta titlu de sfinți că s-au compromis deja, ci va avea nume de insectuțe simpatice, fructe de pădure, flori parfumate.)

Încercați să pariați pe ce fel de cuvinte vor fi marginalizate sau ușor interzise, ce fel de noi vocabule și șabloane vor fi preferate, recomandate a fi impuse de către specialiștii lingvistici care spontan se gudură și se asociază prevederilor de influențare autoritaristă a maselor publice dacă ceva-n acest sens vine de la uue, americani, ruși, pekinezi, șeful de secție, directorul instituției. Pariați pe câinele de pe trotuar dacă azi latră au ba, dacă stăpânul său va ridica-n pungă rahatul scăpat în iarba parcului, dacă vecinul meu va mai arunca sau nu apă de colonie peste urina javrei care se ușurează mereu în lift, mai ales că aveți capacitatea de-a trage o poză la fix o secundă după propunerea, stabilirea, alegerea, precizarea plății și bifarea gajului onlain. Pariați pe gândul care vă vine ori ba, pe-o idee cum că e bună sau proastă, pe răspunsul pe care vi-l va da sau îl va evita/întârzia bosul de la servici, pe verdictul judecătorului curții de apel pe cutare speță-mbârligată, pe replica soțiorului la ancheta indiscretă și intimidantă a soțioarei pline de suspiciuni când iraționale când rezonabile dar ușor nefondate.

Acuma, după atâta încurajare ca de breinstorming ar putea părea firesc ca unii să se-ntrebe ce mama naibii de treabă are toată această extraordinară varietate de teme sau aitemuri de problematizare egal fanteziste și comerciale cu ideea de „pariu politic”. O dată sau mai întâi, lăsați la o parte orice dubiu privitor la termenul sau aspectul de comercial; căci da, hotărât da, absolut orice poate fi astăzi monetizat și comercializat, din absolut orice (ORICE!) se poate scoate un ce convertibil (de nu reductibil) în biștari. Apoi, după ce concedem toți că așa e, să rezolvăm problema mai puțin evidentă pentru toată lumea cum că legătura dintre acest „orice” paradigmatic/absolutizant și politică este irefutabilă, inevitabilă, intimă. Sens în care de zis/gândit e cam așa: nelimitatul „orișice” intră în domeniul politic (mai ales ca ghembling) de manieră firească. Politic e orice facem sau numai credem, orice gândim, vorbim sau doar poftim. Când pariezi o faci de manieră politică, fiindcă pierderea sau câștigul te vor afecta și în privința relațiilor și schimburilor de orice natură pe care le ai (sau le pierzi) cu semenii. De câștigi, cât de puțin, automat te simți mai cineva și te comporți expansiv. Dacă pierzi te lasă entuziasmele sau curajul, puterea de a te conecta pozitiv și influent, capacitatea de-a nu te prezenta păgubaș și-n consecință vulnerabil, pradă atacabilă sau rană de evitat. Câștigătorul sugerează succes și putere, fiind automat atractiv, urmând să poată beneficia de oferte sau concesii, de mari sau mici faime și avantaje, veritabil aspirator sau asimilator de bioenergii. Pierzătorul e apatic, așadar antipatic celorlalți, sărăntocii, alcoolicii, ratații perdanți ilustrând proaste învârteli sociopolitice și sugerând eșecurile, rușinile, vinile la orice nivel. Pariul e unul din felurile de a te manipula, conduce și suferi prin dependența față de noroc, de întâmplare, alegeri riscante, pagube descalificante. Adesea e politica dezumanizării și a suicidului. Adesea nu.

Îți ameliorizezi/superiorizezi viața, ori ți-o pierzi, e politica ta personală, afectându-i și pe cei din jur, ajutând ori în instanță finală decepționându-i pe ceilalți sau chiar făcându-le oareșce rău. (Cu toate că, să fim onești, uneori chiar faci o mare favoare celor din jur scutindu-i de neaugusta-ți prezență.) De fapt, cam orice „casă de pariuri” are efect sau finalitate politică. Cea prezentată aici e doar una mai sinceră decât celelalte, declarând clar că nu temele, pretextele, subiectele de pariat contează, ci ce se va întâmpla după ce tu-ți pierzi banii sau dincontră câștigi, cum vei sfârși după lovirea cu capul de una (sau cealaltă) dintre egal probabilele și improbabilele posibilități. Corect?…

(Și iată un articol ziaristic fără de poantă și concluzii, încheiat brusc, lăsând cititorul cu-adevărat liber, să facă ce poate, să creadă ce vrea. Similar ca-n pariuri, similar ca în viață: astalavista sau pa!)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *