Rugăciune

Mă veștejește o tristețe,
Mi-e un amar fără de leac,
Pentru că nu mă pot ierta
Și mă-ndoiesc de Tine, Doamne,
Că ai putea să mă alini.

Dar dacă totuși ai veni
Să Te așezi la capul meu,
Mi-ai lua neliniștea din suflet,
Ai șterge umbra ce mă -nghite
Și m-ai culca la pieptul Tău…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *