El mă poartă
ca pe-o bijuterie rară,
Ești frumoasă, cea mai frumoasă, îmi spune –
tăcerea mea îi strălucește la-ncheietură
și ziua, și noaptea.
Vara, dragostea lui
e o carafă de aur. Îmi toarnă vin.
Ridic paharul,
mulțimea de pietricele de sub picioare
se face nisip.
El mă scoate în lume
ca pe-o bijuterie rară,
ca pe ceva ce poate fi cumpărat.
El râde, râsul lui e o lamă
brăzdată de firișoare de sânge.
Oftez. În loc de vin,
în gură am numai tristețe.
Zâmbesc, deși aș prefera să mă las
în brațele unui trecător și să plâng.
La urma urmei, nu-s nici eu vreo sfântă:
altfel, nu aș presa cu atâta perseverență,
sub tocul pantofului,
niște pietricele nevinovate.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
