Contradicții în canalul național

Cert nu ducem lipsă de reclame, îndemnuri, anunțuri și altele mai puțin  de luat în considerare. Nu putem ignora însă anumite confesiuni directe scrise, cu o formulare bizară și care prin interpretabilul conținut ating fibra noastră națională. 

Pe de o parte suntem asaltați cu știri despre trăsăturile negative ale poporului nostru, manifeste în acte reprobabile săvârșite intra muros Patriae dar mai ales peste hotare. Satisfacția prezentatorilor e cu atât mai mare cu cât faptele încriminate sunt mai abominabile. În ciuda acestui fapt apare o contradicție tulburătoare (aparentă…) : citim într-o dinamică generoasă a ecranului de zeci de ori pe zi  pretuimromanii. Dacă în cazul primei jumătăți putem deduce că ar fi vorba de verbul a prețui, în a doua jumătate dubiul nu-și are locul fiind vorba de strămoși în fond. Frumos dar incredibil nu numai pentru că mediaticii și romanii nu au nimic în comun, deci prețuirea e inexistentă, dar la modul general, bătaia de joc la adresa studiului limbii romanilor e încă un argument în sensul celor arătate. Incredibil dar adevărat e faptul că o minoritate de elevi se încăpățânează să ia premii internaționale în fiecare an la concursurile de limba latină; într-adevăr ei prețuiesc romanii. În ciuda faptului că învățământul românesc, deci nu roman, e la pământ; Anteus, un personaj mitologic era în plină putere când avea picioarele pe pământ sau era… trântit la pământ. 

La concurență cu mândrul „pretuimromanii” e din aceeași sursă de canal național și educamromanii. Verbul a educa pare să nu mai pună probleme fiind desigur din latină ca și a prețui; totuși forma de imperfect a indicativului – noi educam sau eu educam – e suspectă căci nu văd cum să-i fi educat antecesorii de la noi pe romani, asta dacă nu cumva paranoicii care cred că dacii i-au alfabetizat pe romani, ajung la putere și domină media. În asemenea condiții să nu ne mirăm că am ieșit din topul internațional al universităților care însă e unul dubios atâta timp cât se bazează și pe publicații cu tiraj sub discret. Să nu fim atât de încrezători nici în aranjamentele celor de dincolo; sau probabil nu avem încotro… 

Am semnalat aceste două situații dintr-un motiv simplu: încă nu ni s-a adus la cunoștință muritorilor de rând de către „nemuritorii” din academia națională abolirea semnelor diacritice în română. Sau poate redevenim romani? Ar fi cumva frumos dar vorba poetului „ a ieșit așa: să fiu român”.  Pentru doritori desigur  se poate și roman, căci inscripționează același pe piatra de hotar, multe s-ar fi putut să fim „de n-aș fi fost latin”, indiferent cum ni se zice.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *