Frank O’Hara
Inima mea
Nu am de gând să plâng tot timpul
și nici nu voi râde mereu
Nu o prefer pe una asupra celeilalte.
Aș putea să-mi doresc, brusc, să văd un film prost,
nu numai unul din cele care te adorm, ci unul mare –
o supraproducție, în premieră. Să mă simt
cel puţin la fel de viu ca un mitocan. Iar dacă
cineva, îngrijorat de starea în care mă aflu, ar spune: „Ăsta e
nu e Frank!”, cu atât mai bine!
Nu voi purta costume maro și gri tot timpul,
Sau le port? Nu. De multe ori, port cămașa de lucru
la operă. Vreau să-mi fie picioarele goale,
Vreau ca fața mea să fie bărbierită, iar inima mea…
Ei bine, cu inima nu poți să-ți faci planuri, însă
partea ei cea mai bună – poezia mea – este la vedere.
Frank O’Hara (1926-1966) a fost poet și critic de artă american, cunoscut publicului pentru poezia sa confesivă, autobiografică, poeziile lui fiind ca niște “însemnări de jurnal”. Volumul “The Selected Poems of Frank O’Hara”, apărut în 1971 la editura Knopf, i-a adus prestigiosul premiu pentru poezie, National Book Award for Poetry. Dintre cele mai cunoscute colecții de poezie ale lui O’Hara amintim: “Oranges: 12 pastorals” (1969), “Meditations in an Emergency” (1957), “Second Avenue” (1960), “Lunch Poems” (1964) și “Love Poems” (1965). O’Hara a murit la vârsta de 40 de ani, în urma unui accident de mașină.
Frank O’Hara
My Heart
I’m not going to cry all the time
nor shall I laugh all the time,
I don’t prefer one „strain” to another.
I’d have the immediacy of a bad movie,
not just a sleeper, but also the big,
overproduced first-run kind. I want to be
at least as alive as the vulgar. And if
some aficionado of my mess says „That’s
not like Frank!,” all to the good! I
don’t wear brown and grey suits all the time,
do I? No. I wear workshirts to the opera,
often. I want my feet to be bare,
I want my face to be shaven, and my heart—
you can’t plan on the heart, but
the better part of it, my poetry, is open.
