dintre politică și lacrimă nu poate genera decât spectacole ridicole; așa cum s-a întâmplat recent când un ministru al Țării, delegat să negocieze în interesul nostru, nu știm ce a tratat dar concluzia sa a fost că l-au impresionat lacrimile omologului său, cert un bun actor. Ca atare, unu zero […]
Căruța trasă de-o mârțoagă Opri pe seară-n fața porții Și omul descuie în curte Lada de lemn, cea ponosită, Făcându-mi semn să mă apropiu. Când mi-a deschis-o, dinăuntru, Am început să scot dantele, Rochii, eșarfe și costume Din țesături demult uitate, Pene de struț, manșoane fine, Și pălării împodobite Cu […]
nu necesită explicații semantice, trimițând la liniștea nopții, la meditația profundă pe care ne-o oferă un spațiu temporal netulburat. Vom asculta deci scurte compoziții menite să redea atât calmul desăvârșit, cât și să ne transpună în el. Prin fr. nocturne, din lat. nocturnus, – muzică de noapte – nocturna e […]
Pentru cei săraci cu duhul nu are nici o importanță data sărbătoririi Sfintelor Paști, ei fiind fericiți permanent. Pentru cei care au mușcat din fructul cunoașterii are, desigur, importanță. Din puțina lor credință acești oameni dăruiesc, asemenea văduvei, bănuțul faptei lor bune de a vorbi despre calendar. Să primim cu […]
Abisul Dina deschide ochii și îi rotește prin cameră. În dimineața asta pereții sunt foarte aproape, gata să se prăbușească peste ea, s-o strivească, să o sufoce, să o răstoarne în abisul în care a căzut de atâtea ori. De fiecare dată, însă, a reușit să se întoarcă. Ăsta […]
Călătorie spre baie (scenetă) Personaje: Infirmiera I (tânără înaltă, grăsuță, poartă un imens turban pe cap) Infirmiera II (tânără scurtă, slabă) Pacienta (în robă de spital, piciorul stâng în cizmă ortopedică) Décor: cameră de spital, un pat Infirmiera I (către Infirmiera II): Uite, îți arăt cum s-o ajuți: aduci walkerul*) […]
Fragili, adunăm urme de lumini înșelătoare de pe față Cu privirile ne scluptăm trupurile, săpăm adînc după comoara îngropată și împărțim aceleași oglinzi pe care le apasă pleoapa Uneori, sînt fluier sau lup rămas alergînd, tu, poartă cu o cheie dintr-o clipă furată…, Iubito, Fiecare pe colțul lui de piatră, […]
Dan Negrescu este un purtător redutabil de ironie superioară; acesta este un fapt cât se poate de serios! Şi nu numai – pentru că domnia sa are, mereu la îndemână, şi un fel de bisturiu, cu care secţionează, în chip neobişnuit şi foarte incitant, felii de realitate; tăieturile sale, realizate […]
Cum paloșul din basme Se-ntoarce să se-arate Cu mult timp înaintea Viteazului, acasă, Asemeni se întâmplă Când scrisu-ntrece viața, Imaginându-și spectrul Celor ce stau să vină. Creezi. Ce ți se-așterne Pe foaia de hârtie Iese din străvechimea Întinsă pân-la tine, Făcând din născocire Aducere aminte. Totuși, când te ajunge Din […]
