Mă arunc

Te văd pe marea de opal
Și mă arunc în scris pe ape,
Cuvintele ca niște clape
Se-aștern sub pașii mei pe val.

Ce muzică îmi umple gura
Acum când, Doamne, iată vin,
Cu dor adânc să mă închin,
Fără să-mi tremure făptura?

Numai că scrisul ce m-a dus
Până la Tine se ascunde
Și se desface lin sub unde
Ca să rămânem în nespus.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *