Am călătorit peste graniță,
nu mi-a fost bine,
am stat lângă tine, am vrut să rămân.
Ți-am rostit numele într-o limbă
necunoscută –
ai râs, râsul tău a umplut un oraș.
Credeam că, o vreme, acela va fi cântecul meu.
Uneori, văd siluetele noastre,
la marginea unei mări ce nici măcar nu există.
Atunci, urechea mea nu aude cuvinte, doar pace.
Întindere nesfârșită de foc,
prin care trecem întotdeauna în fugă,
fără să știm unde și când vom ajunge.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
