Iov din Vechiul Testament ne invata multe lucruri. Atat cum sa ne raportam la situatiile pe care nu le intelegem pe deplin (greutatile vietii si cauza acestora in Dumnezeu) dar si cum sa ne pozitionam fata de Pronia cereasca, „Cine este cel ce pune pronia sub obroc prin cuvinte fata intelepciune” ii spune Dumnezeu lui Iov.
Si cu toate acestea la sfarsit, Dumnezeu il pretuieste pe Iov si ii cearta pe prietenii acestuia – „Iar după ce Domnul a rostit aceste cuvinte către Iov, a grăit către Elifaz din Teman: „Mânia Mea arde împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit de Mine aşa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.”
Aceasta pentru ca Iov a chestionat planurile lui Dumnezeu – „Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam.” dar nu le-a negociat – „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungăpentru Tine faptă.”, nu le-a adaptat, nu le-a pervertit in niciun fel – doar si-a aratat lipsurile in ale intelegerii.
Ce nu intelegea Iov? Ne spune Dumnezeu spre sfarsitul Cartii – Unde erai tu, cand am intemeiat pamantul? Spune-mi daca stii sa spui? Stii tu cine a hotarat masurile pamantului sau cine a intins deasupra lui lantul de masurat? In ce au fost intarite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, Atunci cand stelele diminetii cantau laolalta si toti ingerii lui Dumnezeu Ma Sarbatoreau?
Iov a pus in discutie pentru a se lamuri ceea ce nu intelegea – Principiul. Dar dupa ce s-a lamurit s-a conformat Principiului, l-a respectat chiar daca nu era in avantajul sau direct si imediat căci ce faci cu Principiul la momentul dobandirii acestuia dar si cand il pui in exercitiu iti definesc sau nu Caracterul. Cum extragi, dai nastere Principiului si ce faci cu acesta dupa ce l-ai dobandit te fac sau nu Om cu Caracter.
Spre deosebire de prietenii sai ce au chestionat Pronia Cereasca nu pentru ca nu o intelegeau ci pentru ca o intelegeau prea bine (credeau ei) si de aici diluarea, pervertirea, negocierea Principiului, Iov intreaba pentru a afla (in timp ce Prietenii sai discuta pentru ca „stiu”), Iov intreaba, afla si respecta (Prietenii sai stiu, explica si trec mai departe).
Declinati aceasta situatie. In locul lui Iov puneti Omul contemporan si in locul Proniei Ceresti puneti Principiul si veti descoperi ce negustori suntem, cum punem la vanzare pronia principiilor astfel incat ajungem sa traim intr-o lume complet volatila si fara de reper. Noi suferim de doua ori. Mai intai sub impactul posmodernitatii/postmodernismului ce pune sub semnul intrebarii ideea de trecut si reper, iar mai apoi pentru ca vana noastra de negustori de principii ne face incapabili de a NU pune sub obroc pronia principiala.
Noi suntem mereu in miscare, considerand ca Binele/Intelepciunea/Intelegerea vin din acumulare de informatii, de resurse, etc. De aici si acel mereu dar ce il asezam după Da-ul de rigoare. Nu intelegem ca Principiul este exact opusul intrucat acesta nu este o acumulare ci o imputinare prin sublimare, ceea ce in Evanghelie se numeste „sarac cu duhul” iar in Codul civil (art. 1 alin. 2) se spune asa cand nu exista asemenea dispozitii, se aplica principiile generale ale dreptului.
Discutand despre Invierea lui Isus (cu dovezi – giulgiurile, dar fara martori Invierea in sine, chiar daca sunt sute de oameni ce l-au vazut pe Isus inviat – Pavel il stie pe Isus doar de pe drumul Damascului, ulterior Invierii, spre exemplu) Parintele Staniloae zice ca „Invierea a inceput mai intai in Iad” (Isus a coborat la protoparintii Adam si Eva pentru a-i ridica impreuna cu cei asemenea incatusati) iar Bartolomeu Anania spune asa „Invierea Domnului nu era expresia unei prezente, ci, dimpotriva, a unei absente. ”
”Vidul acesta dumnezeiesc”, cum zice Bartolomeu Anania citandu-l pe Apostolul Pavel a creat Credinta, dar Oamenii nu iau seama la faptul ca aceasta „Absenta” (Anania), „Coborarea in partea nevazuta a lumii” (Staniloae) fundamenteaza nu doar Credinta. Cunoasterea Laica, profana dar si Principiile iau naștere în felul acesta, din partea nevăzută, dintr-o absență creatoare.
Suntem asa sau asa, inclusiv in lumea noastra lipsita de Dumnezeu (dupa unii) strict in raport de ceea ce facem cu „vidul dumnezeiesc” cu „absenta” sau cu „nevazutul”. Prostul nu stie CA nu stie, Ignorantul nu stie CE nu stie, iar Inteleptul stie CE nu stie, adica nu stie masurile pamantului sau cine a intins lantul de masurat, In ce au fost intarite temeliile sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului.
Caci Satana il tranzactioneaza pe Iov in fata lui Dumnezeu pentru a obtine – „Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă”, razvratirea celui dintai fata de Cel de Dinainte de Intai. Or, Iov nu putea face lucrul acesta decat punand la indoiala Principiile mai sus mentionate. Ceea ce nu s-a intamplat pentru că era Om cu Caracter care știa că Principiile dobândite se respectă oricare ar fi consecințele.
Asa ca se aplica ce i-a spus Dumnezeu lui Iov – cine indrazneste sa puna Principiile sub obroc.
