De sub pleoape uitătură
cerul tremurat în ape
ochilor oglinda fură
Curge laptele din dinți,
printre buze răsfirate
Amețită de lumină
roșu, umedă, fricoasă,
scapă de pe vîrful rece
vorba.. care nu ne trece
Moi ca melcii
mîngîieri de pui de șarpe
varsă lacrimile verzi,
De tăiș sculptat în frig
stau în fața ta albastru
nesfințit,
pictat de soare,
Zboară fulgere vioaie
cînd te cer cînd te ating
Dedulcit la fărîme de măr
de vorbe nici că îmi pasă
Iubito, cu ochii tezaur
În brațele trupului tău
… hai acasă
