Sufletul

Știu că sufletul străbate ușor,

Că niciun cuvânt nu-l constrânge

La bunuri terestre.

 

 

Sufletul îmi ia urciorul din mână,

Călătorind prin amintirile mele ,

În avalanșe sau lent.

 

Sufletul este un soldat care lucește ,

Neschimbându-și firea.

Află adevărul, nu scopul.

 

Știe ce plenare sunt poveștile altora.

Nu ale lui. Sufletul murmură.

Nu își ia rămas bun niciodată,

 

Ci se întoarce  de unde a plecat,

Sufletul e o copilă cu inima tăcută.

Atinge regatul piscului ,

 

Fără să-l știe nimeni.

Inima naturii îl mângâie

Și când devine un cavaler în pustiu.

 

Sufletul știe ce este Paradisul,

Chiar când adoarme

Alături de privighetori  și scorburi…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *