trei ani de zile încheiați
la închisoarea bunăstării
ne-am rezervat sejur în doi,
dar n-am știut ce-i ăla “noi”.
și-am stat la soare pe nisip,
și-am mers prin ploaie cu bob mic,
și drum în roată am făcut,
dar noi de “noi” nu am știut.
am mers cu harta în ghiozdan,
să fim în ton cu restul lumii.
ne-am prins urechile-n mundan,
să nu cădem ca pradă glumii.
am mers pe drumuri nemarcate,
de multe ori ne-am rătăcit,
și tot sunând să întrebăm,
am cam uitat cum ne-am simțit.
am revenit la principală
cu bucurie că-am găsit
același drum dintâia oară
cu care tainic ne-am mințit.
în rollercoaster am ajuns
și împreună și pe rând.
la sol am zis: “nu-i pentru noi”.
dar nici că am rămas noi doi.
curând am mers să căutăm
pe-o insulă un antidot
și am aflat că nu există
un antidot la “nu mai pot”.
un mare guru și IT-ist,
pe plajă hack-uia cam trist.
dar el ne-a spus c-am studiat.
pe agloritm ramificat.
s-au șters din hard rețetele,
din radare direcțiile.
și-am început să folosim
un fel de Waze mai nou pe stream.
