Amânare

S-a făcut târziu 

Și stările nu mai sunt 

O salbă orbitoare. 

 

Iarnă, vară ,

Mă agăț de lumina lor, 

Așteptând 

 

Să întind siguranța aceea 

De corzi calde. 

 

Rămân la marginea lor.

 

Un corp secret.

Eu și îngerul.

 

Lumina mă ajută.

 

E posibil să nu alunec 

Pe dungile albastre.

 

Voi înainta ușor 

Spre celălalt capăt 

Al drumului. 

 

Îmi voi aparține. 

 

Dar înaintez 

Spre o altă ieșire. 

 

Îmi ating mâinile, omoplatul

Fruntea. Vreau să nu mai cred 

În disjuncții,

 

Ci o poveste caldă și blândă 

Să -mi intre în piept. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *