Diane Wakoski
Prin cuvinte
Iertați-mă
dacă poeziile pe care le scriu
sunt despre frânturi,
poduri arse,
și zidurile întunecate
din viața mea.
Pentru poet
poemul
nu este
măsura
iubirii lui. Este
măsura
a tot ce-a pierdut,
sau nu a văzut vreodată
ori ceea ce n-ar putea avea viață,
dacă nu i-ar da el însuși viaţă
prin cuvinte.
Diane Wakoski (n. 1937) poetă, prozatoare și eseistă americană, autoare a peste șaizeci de volume dintre care peste patruzeci de colecții de poezie. S-a născut în Whitthier, California într-o familie de origine poloneză și a absolvit Universitatea Berkeley, California, în 1960, cu o diplomă „Bachelor of Arts”. După absolvirea facultății s-a mutat în New York unde și-a început activitatea literară, și unde a rămas până în 1973. Wakoski a primit numeroase distincții, printre care amintim „William Carlos Williams Award” pentru volumul Emerald Ice (1989), „Guggenheim Foundation Grant”, „National Endowment for the Arts Grant”, „Fulbright Grant” și „Pansy Award from The Society of Western Flowers”. În 1962 i-a apărut primul volum de poezie, Coins and Coffins. Alte titluri de volume de poezie reprezentative pentru opera ei sunt: Inside the Blood Factory (1968), The Magellanic Clouds (1970), The motorcycle betrayal poems (1971), Dancing on the Grave of a Son of a Bitch (1973), Waiting for the King of Spain (1976), Emerald Ice Selected Poems (1962 -1987), The Emerald City of Las Vegas (1995). Cel mai recent volum de poezii i-a apărut în 2018, “Lady of Light”. Poemul tradus face parte din volumul „Emerald Ice: Selected Poems 1962-1987” (Black Sparrow Press, 1988).
Diane Wakoski
With words
Forgive me then,
if the poems I write
are about the fragments,
the broken bridges,
and unlit fences
in my life.
For the poet,
the poem
is not
the measure
of his love. It is
the measure
of all he’s lost, or
never seen,
or what has no life,
unless he gives it life
with words.
