De când a apărut investigația “Clanul Marelui Alb”, discut cu cei cu care interacționez și despre asta. Am analizat investigația din punctul de vedere al românului care a ales, acum mulți ani, să rămână în România. Deși avea ocazia concretă să plece. Apoi a creștinului-ortodox botezat, dar și cu propriile convingeri legate de credință. Chiar și din locul omului care a cunoscut si persoane care s-au ales cu bani, dar si cu dileme emoționale. Și, mai apoi din perspectiva cuiva care a fost câțiva ani reporter și lucrează în presă de aproape jumătate de viață.
Investigația marca Recorder, dezvăluie modul în care sunt atrași și cheltuiţi banii publici de către Biserica Ortodoxă Română. Sau, cel puțin, la nivelul la care ne aflăm acum, de anumite părți din structura BOR. Pentru că Biserica Ortodoxă Română nu își asumă actele și spusele individuale ale celor din filmări.
Cred că, dacă ești român, doar dacă trăiești într-o peșteră nu ai auzit de acest demers. Poate doar dacă ai divorțat definitv de țară sau ai fost atât de ocupat, că nu ai prea respirat. Altfel, probabil că mulți nu au văzut-o, dar sigur au auzit ceva-ceva de investigație. Începând cu cei care ridică pumnul, ostentaiv, și spun “bine le-au făcut”. Și terminând cu cei care scuipă în sân și ar da oricând cu tâmâie în urma jurnaliștilor aflați în proiect.
Dincolo de opinia fiecăruia, cred că de bun simț nu e să înjurăm încontinuu sau să strigăm orgasmic pe Facebook “mvai, de când așteptam să le arate lor cineva”. Ci să ne punem niște întrebări care să ne ajute, prin răspunsurile găsite, să mergem înainte. Așadar, care sunt întrebările mele:
Investigația condusă de Victor Ilie a arătat cum niște persoane –putem ignora inclusiv că aveau legătură cu structurile BOR, folosesc banii publici pentru interese personale. În dicționarul multor vestici, scandinavi în special, acest act s-ar traduce prin “hoție” curată. În dicționarul subconștientului colectiv românesc, dați-mi voie să cred că nu prea înseamnă asta. În accepțiunea multor români, hoția înseamnă a fura, cu buna știință, de la cineva care are mâini, picioare și buzunare concrete. Sau care măcar are o reprezentare cu mâini și picioare concrete (de exemplu, furt de la o firmă condusă de niște oameni).
Continuare aici
