(…) Realitatea e că UNTOLD nu e de povestit în vorbe, ci în emoții. E despre a trăi experiența, despre a te conecta cu tine și cu ceilalți și cu muzica toată și cumva a te simți, măcar pentru o secundă, la fel de cuprinzător ca scena uriașă de pe Cluj Arena. Orice înălțime ai avea. Sau oricât de mare crezi tu că poți să fii.
Recunosc că acum, când festivalul s-a încheiat și a reînceput viața, cu școală și mască și dezinfectant cu tot, îmi e un pic greu să redau povestea UNTOLD. La început am crezut că e de la nopțile nedormite sau de la kilometrii care mă despart acum de Main Stage (scena principală a festivalului), dar realitatea e că, de la un punct încolo, UNTOLD e de trăit. De simțit. E, cumva, acea poveste care merită spusă iar și iar și de multe ori, dar, din anumite unghiuri, mai ales din afară, nu (mai) poate fi zisă. Merită spusă, dar e de nespus. UNTOLD stories (povești de nespus).(…)
CITEȘTE ÎNTREG ARTICOLUL AICI
