Fac parte dintre oamenii care cred că un copil poate să înțeleagă orice lucru esențial, aproape ca un adult. Cu toate astea nu mi-aș fi închipuit niciodată că Divina comedie (pe care mulți dintre colegii mei de la Litere, la cursul doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, o citeau pe sărite sau deloc) poate fi adresată unui copil, făcută pe-nțelesul său. Tocmai de aceea performanța Corinei Anton m-a uimit. Povestitoarea – repovestitoarea, ar trebui să spun – a găsit de la început tonul potrivit, prietenos, fără fasoane, acel ton direct cu care trebuie să le vorbești copiilor: „Dragă micule cititor, Îți place să călătorești? Dacă da, să știi că nu îți trebuie neapărat o valijoară și un bilet de tren ca să pornești la drum. Nu e nevoie să urci în avion și nici în mașină. Ajunge să te așezi într-un fotoliu…”
Corina Anton a reușit o mulțime de lucruri dificile: să lege Evul Mediu de prezentul nostru, să selecteze episoadele importante și să lase deoparte lucrurile complicate și detaliile care ar fi încurcat curgerea călătoriei, să dea informații, nici prea multe, nici prea puține, despre personajele poemului dantesc, începând cu Dante și călăuzele lui, Virgiliu și Beatrice, să descrie frumos, să țină trează atenția. Deși nu lipsită de accente pedagogice, povestea respusă în cartea dedicată juniorilor rămâne o frumoasă călătorie de poveste, cu episoade crunte (eroul leșină, cum se știe, de câteva ori pe parcursul călătoriei), dar cu happy end în Paradis.
Ilustrațiile și lettrinele pictorului Mihail Coșulețu sunt o performanță la fel de uimitoare ca repovestirea, și reconstruiesc vizual spațiul dantesc, cu fidelitate sau cu accente proprii, cum se și cuvine în pictură. Nu știu sigur de tot câți copii vor citi această carte (bănuiesc că destui), dar tuturor adulților care nu l-au citit pe Dante li se dă, iată, prin copiii lor, o mână de ajutor.
Dante, Divina comedie povestită pentru copii de Corina Anton, Ilustrații de Mihail Coșulețu, București, Humanitas Junior, 2021
