Zeul iepurilor
-James Tate
Zice nevastă-mea: Leroy dacă vrei tocană de iepure va trebui să
te duci să vânezi un iepure. Zic:
nici măcar n-am pomenit că aș vrea să mănânc tocană de iepure. Dar
te-ai purtat de parcă ai fi vrut tocană de iepure, zice. N-am
nicio idee la ce te referi, zic. Eram doar eu insumi, am zis.
Țopăiai prin sufragerie și, normal, m-am gândit
că ai vrea să mănânci niște tocană de iepure, zice. Am fost doar
animat, din cauza unui meci important, zic. Habar n-am despre niciun
meci important, zice. Ei bine, nici eu, dar mai tot timpul
se joacă câte un meci important. Ăsta e farmecul, zic. Țin să cred
că, totuși, vrei să mănânci tocană de iepure, zice. Nu împușc niciun iepure,
zic. De ce? Ți-e frică de ei?, zice. Nu,
dimpotrivă, îmi plac foarte mult iepurii, zic. Se pare că e vina mea că am interpretat
greșit. Mereu am crezut că poți să-ți citesc
gândurile. Se pare că m-am înșelat. N-am nici
cea mai mică idee ce-ți trece ție prin cap. Ar putea fi orice. Te-ai putea
gândi la carne de bivol ori la Joe Louis ori la Kublai Han ori
la boala “gură-mână-picior”, la tubul lui Eustachie ori la triburile indiene Chayenne,
a zis. Ai perfectă dreptate. Mă gândesc la toate lucrurile astea
deodată. E o experiență fascinantă, am zis.
Dar eu tocmai am inventat toate lucrurile astea, zice. Și eu,
zic. Dar de-o tocană de iepure, ce zici? A, asta-i altceva,
zic. Du-te și ia-ți pușca, zice. Dar nu am pușcă,
zic. Dar când ne-am căsătorit aveai una,
zice. Am dat-o, nu o mai am, zic. Ce fel de bărbat ești tu?
zice. Un bărbat fără pușcă, zic. Neah, fără pușcă
abia dacă ești un bărbat, zice. Iepurii cred că eu sunt zeul lor. Împăciuitor
și iubitor, zic. Fără tocană de iepure, ești nimic,
zice.
James Tate (8 Decembrie, 1943- 8 Iulie, 2015), poet american, născut în Kansas City, Missouri, câștigător a numeroase premii literare printre care premiul Pulitzer si premiul William Carlos Williams. A fost profersor al Universității Massachusetts, Amherst și membru al Academiei Americane de Arte si Litere. A debutat in 1967 cu volumul “The Lost Pilot” (Yale University Press), în timp ce era student al Universității din Iowa, volum care a fost selectat pentru Yale Series of Young Poets, Tate devenind unul dintre cei mai tineri poeți care au primit această distincție. A publicat numeroase volume de poezie: The Oblivion Ha-Ha (Little Brown and Company, 1970); Hints to Pilgrims (Halty Ferguson, 1971); Absences (Little, Brown and Company, 1972); Viper Jazz (Wesleyan University Press, 1976); Constant Defender (Ecco Press, 1983); Distance from Loved Ones (Wesleyan University Press, 1990); Selected Poems (Wesleyan University Press, 1991), Worshipful Company of Fletchers (Ecco Press, 1994), care i-a adus premiul Nation Book Award, și The Eternal Ones of the Dream: Selected Poems 1990 – 2010 (Ecco Press, 2012). De asemenea, a publicat volume de proză, printre care amintim Dreams of a Robot Dancing Bee (Wave Books, 2001) și Lucky Darryl (Release Press, 1977), în colaborare cu poetul Bill Knott. A fost editor al colecției The Best American Poetry 1997.
The Rabbit God
-James Tate
My wife said to me, “Leroy, if you want rabbit stew you’re
just going to have to go out there and kill a rabbit.” I said,
“I never said anything about wanting rabbit stew.” “But you
were acting like you wanted rabbit stew,” she said. “I don’t
know what you mean by that. I was just being me,” I said.
“You were hopping about the living room, and, naturally, I took
that to mean you wanted rabbit stew,” she said. “I was just
excited by the big game,” I said. “I don’t know anything about
a big game”, she said. “Well, I don’t either, but there’s always
a big game on. That’s the marvel of it,” I said. “I still think
you want rabbit stew,” she said. “I’m not killing any rabbit,”
I said. “Why? Are you afraid of them?” she said. “No, I’m
too fond of them,” I said. “I guess I’m guilty of misreading
the situation. I’ve always thought could tell what you were
thinking. Now it seems I have been proving wrong. I have no
idea what you are thinking. It could be anything. You could
be thinking about musk ox or Joe Louis or Kublai Khan or
hoof-and-mouth disease or Eustachian tubes or Cheyenne Indians,”
she said. “You’re exactly right. I’m thinking about all those
things at once. It makes for a very jumbled experience,” I said.
“But I was just making those things up,” she said. “So was I,”
I said. “How about rabbit stew?” she said. “Now that’s a
smoother road,” I said. “Go get your gun”, she said. “I don’t
have one,” I said. “But you had one when we were married,”
she said. “I gave it away,” I said. “What kind of man are you?”
she said. “A man without a gun,” I said. “Why, you’re hardly
a man,” she said. “The rabbits think I’m their god. Peaceful
and loving,” I said. “Without rabbit stew you are nothing,”
she said.
