15 februarie
Cuvinte simple proiectate pe clădirile din centrul Clujului. „#Rezistăm”. Un oraș scris cu rezistență.
Andrei Oișteanu scrie in revista 22 despre puntea care leagă Piața Universității 1990 de Piața Victoriei 2017.
18 februarie
Nu e de mirare că formula protestatarilor din stradă este „REZIST”. E un cuvânt care în istoria noastră recentă vine dintr‑o moștenire anume: rezistența din munți. În felul ei, rezistența de acum, din stradă, este, simbolic, tot o rezistență din munți, adaptată la împrejurările nocive create de pesedism (moștenitorul fesenismului de odinioară, care, la rândul lui, era moștenitorul comunismului). Spun „adaptată” pentru că lipsește în mod asumat muniția tradițională, întrucât și aceasta s‑a adaptat la context, fiind o muniție lingvistică, sonoră (datorită sloganurilor) și chiar cu miză de graffiti (pancartele variate, simili‑carnavalești). La urma urmei, A REZISTA înseamnă a nu te lăsa lobotomizat de condițiile absurde ori injuste ale unui sistem (politic corupt). Așa încât rezistăm (în stradă).
Vorba filosofului: „Il y a en ce moment une épidemie de moralisme sur la planète, c’est une juste compensation par rapport aux abus totalitaires et despotiques des oligarchies. Mais la morale ne fait pas non plus une politique…” (Jean-Jacques Wunenburger).
În contextul politicii malformate și malformatoare românești, doar morala civică ne‑a mai rămas, iar aceasta este sănătoasă la casa omului.
19 februarie
Nu cred că mai este nimeni în situația struțului care își îngroapă capul în nisip ca să nu vadă și să nu priceapă. Clientela PSD‑ului și traficul de influență, tacticile infracționale, acoperirea urmelor prin găsirea unor chichițe în justiție ca să nu se aplice legea (când infracțiunea este dovedită), solidaritatea în hoție, parvenitism și grobianism, toate acestea dovedesc o trufie, o insolență și o nepăsare emblematice ale celor care ne guvernează acum și ale majorității parlamentarilor. Strada a cerut ceva esențial – TRANSPARENȚĂ. O solicitare firească într‑o țară post‑comunistă. Dar nu într‑o țară cvasi‑pesedistă. Și mai este ceva – PSD‑ul a instaurat un sistem al slugilor, iar Parlamentul actual arată
tocmai ca o congregație a slugilor robotizate. E ca și cum pușcăria de drept comun ar fi devenit reprezentanta oficială a României. Sper să nu avem parte de un nou val de tineri care se expatriază din România, fiindcă vom rămâne singuri, îmbătrânind într‑o țară dominată de cultura lingușelii, a bacșișului, a oportunismului și a politicienilor veroși. Acesta este motivul pentru care se cuvine să rezistăm, nu doar să supraviețuim. Adică să ne opunem.
*
Protestele din stradă și în general orice fel de proteste (nu doar cele politico‑sociale) e sănătos să fie făcute de bunăvoie și doar întrucât oamenii simt și cred astfel. Cu de‑a sila nu e valabil. Iar judecățile morale nu are rost să fie pripite, fie că sunt aplicate asupra participanților sau a neparticipanților. Nu am chemat pe nimeni să iasă în stradă la protestele din februarie 2017.
La aproape trei decenii de la mişcarea civică Golania din Piaţa Universităţii, în 1990, a apărut mişcarea #rezist, cu proteste ce au cuprins întreaga ţară, declanşate împotriva schimbărilor în justiţie dorite de coaliţia coruptă aflată la guvernare. Acesta este jurnalul personal ţinut de Ruxandra Cesereanu în perioada 2017-2019, cînd s-a implicat activ în protestele din Cluj, fiind adesea printre oamenii care au ieşit în stradă. Trei ani de vîltoare socială şi politică în ţara noastră sînt sintetizaţi în acest jurnal, evidenţiind cele mai aspre momente de criză, dar şi micile victorii care au păstrat vie speranţa protestatarilor şi i-au ajutat să „reziste” pînă la destrămarea coaliţiei de guvernare din 2019. De la Golania la #rezist conturează caruselul de emoţii şi reacţii prin care a trecut autoarea în timpul protestelor, asemenea celor cu care a împărtăşit dorinţa de trezire civică a României şi de apărare a unor principii fundamentale pentru democraţie.
„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cîntecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine. Acelui ceva eu îi spun conştiinţă morală. Era o energie nouă, de observator lucid şi combativ, implicat în ceea ce se întîmplă în ţara sa. Acel ceva m-a făcut să mă preschimb într-un actant civic din 1990 încoace, chiar dacă mi-au rămas tabieturile de spectator. În latura mea socio-politică sînt mai degrabă un raisonneur şi, în mod cert, o analistă a mentalităţilor. Piaţa Universităţii 1990 m-a făcut să fiu aşa ceva, m-a marcat definitiv şi definitoriu, de aici mi se trage meteahna de comentator, acesta a fost începutul.” (Ruxandra Cesereanu)
Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă. Profesor la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj, face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creativă în poezie, proză şi scenariu de film. Este redactor-şef la revista de cultură Steaua. Dintre volumele de poezie şi proză ale scriitoarei publicate pînă acum amintim: Zona vie (poeme, 1993); Purgatoriile (proză scurtă, 1997); Oceanul Schizoidian (poeme, 1998, 2006); Tricephalos (roman, 2002, 2019); Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (poeme, 2002, 2017); Kore-Persefona (poeme, 2004); Naşterea dorinţelor lichide (proză scurtă, 2007); Coma (poeme, 2008); Angelus (roman, 2010); California (pe Someş) (poeme, 2014, 2015); Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară (poem-manifest, 2018, 2019). Zece din cărţile sale de poezie şi proză au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, bulgară. La Editura Polirom a mai publicat: Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii (2004, 2009); Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (2005); Nebulon (proză scurtă, 2005); Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional (coord., 2006); Năravuri româneşti. Texte de atitudine (2007); Un singur cer deasupra lor (roman, 2013, 2015; prima carte de proză realistă a autoarei); Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX (2014); Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX (2016).
