Agora, Punktul sensibil

Încâlceală

Totul în noi zvâcnește răzvrătit

Și nu știm pentru câtă vreme și pentru ce și pentru cine.

Nici măcar secolul în care ne-am născut

S-ar putea să nu fie exact secolul nostru.

Și s-ar putea nici măcar să nu fie ai tăi

Oamenii de care ești îmbătat

Până când îi scoți din priză

Sau te scot ei pe tine din priză

Nu sunt ai tăi, nu sunt tăi ai, nu sunt ai tăi,

Afli și te miri

Încă

De fiecare dată te miri din nou

Ai atât de mult – crezi

Și nu ai nimic – înveți

Niciodată nu plătești destul

Îți mai rămâne un rest – bacșiș  pentru viitor

E orbitor însuși faptul că trăiești

Dracul știe de ce

Când sunt atâtea lucruri care

Curg peste tine ca o ploaie torențială din senin

Sau din prostia ta să nu ai o umbrelă

Lipsită de simțul atingerii.

Sunt atâtea lucruri pe care nu le alegi

Și aleargă spre tine dar îți stau în cale

Ca o femeie grasă cu mâinile în șolduri

Și nu îți cer scuze de ce sunt așa

De ce nu sunt așa,

Și viața ta – ca un animal care fugea prin pădure

Acum fixat pe un perete –

Împăiată cu numărul anilor care există

și cu paiele faptelor care nu mai există

Și cu morții care zburdă plini de viață prin tine,

Unde o să mă poarte toată această încâlceală

Cu viața mea și cu măruntaiele anilor scoase

Dar încă dansând plină de viață ca Zorba cel grec

legănată de sori interiori  invizibili

Și de riduri exterioare vizibile  se pare.

De atâta vreme cifrele doi și cu doi nu mai fac nici măcar

Patru

Și nici patru parale

Dar ce face patru

Dar ce face doi

Nu ne putem coborî până într-acolo

Să punem această întrebare

Chiar dacă am avea pe cine întreba.

Nici măcar nu știu personal cui să cer iertare

Pentru mișcări tectonice interioare

Pentru senzualitatea rămasă intactă

Cui să cer, Doamne iartă-mă, iertare

Pentru că încâlcesc tot ce e simplu și știut

Pentru că ies din cadrul figurii cu anul nașterii mele înrămat

Pentru că sar în sus și în jos și lateral

Pentru că nu cer iertare

Când fiecare își poartă vârsta lui ca pe o  cruce.

Riri Sylvia Manor RIRI SYLVIA MANOR (n. Aberfeld în 1935, la București) este fiica unui om de afaceri bucureștean și a unei mame casnice, originară din Craiova. A scris poezii de la nouă ani și a fost foarte activă în domeniul artistic în timpul școlii. Ca să evite proletcultismul din facultățile umaniste ale vremii, se înscrie în 1953 într-o facultate științifică, cea de medicină. În 1957 se căsătorește cu inginerul Mateo (Titel) Sussman. În 1959 termină facultatea, iar în 1960 emigrează în Israel. Acolo familia își schimbă numele din Sussman în Manor. Se specializează în oftalmologie la Spitalul Beilinson, Universitatea de Medicină din Tel Aviv, și în neuro-oftalmologie la Universitatea California din San Francisco. Publică în literatura medicală anglo-saxonă peste 60 de articole și scrie capitole din cărți de specialitate; înființează prima unitate de neuro-oftalmologie din Israel; devine profesor la Universitatea din Tel Aviv și membră a numeroase societăți științifice internaționale. La 20 de ani după stabilirea în Israel, reîncepe să scrie poezie, de data asta în limba ebraică. Între 1990 și 2000 revine adesea în România, unde, în colaborare cu Spitalul Clinic de Ochi din București și ministerele sănătății din România și Israel, desfășoară numeroase activități de ajutorare în domeniul medical. Din 2000 reîncepe, după 40 de ani de întrerupere, să scrie poezie în limba română. În 2002 înființează Societatea de Scriitori Israel-România. Cu ocazia primelor festivaluri „Zile și nopți de literatură" de la Neptun, colaborează cu uniunile scriitorilor din ambele țări; astfel vine pentru prima oară în România Amos Oz, împreună cu alți 13 scriitori israelieni importanți; de asemenea, în 2012 redactează un număr al revistei israeliene Moznaim dedicat literaturii române actuale, pentru care i se decernează Premiul Alexandru Safran. În Israel publică două cărți de poezie și primeşte Premiul Ofer Lieder, iar în România publică patru volume: Privind (2000), Save as... (2007), Pestriț (2010), Încă (2015), și i se decernează Premiul Lucian Blaga. În Israel îi apare o carte care se traduce în limba arabă (1996), iar în Franța - volumul Bariolée, tradus de Irina Mavrodin (2011). Împreună cu Ioana Ieronim, traduce în română cartea de poeme Șeherezada, a poetei israeliane Agy Mishol (2009). În 2015 i se decernează de către statul Israel Premiul Opera Omnia pentru activitatea științifică.

Un comentariu

  1. Zaharia Mircea says:
    on 4 iunie 2019 at 4:38 pm

    Sub acest zambet unic,se ascunde multa munca si talent!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *