Societatea și etosul lui specifice s-au format ca reacție la presiunea fenomenală și constantă de la granițe. Față de o asemenea provocare, dibăcia militară nu avea cum să fie suficientă. Inutil să înfrîngi un grup în bătălie, cînd alte trei altele săreau imediat în locul lui. A fost nevoie de un mod cu totul nou de gîndire, capabil să dezamorseze principalele primejdii – fie prin integrare și fixare, fie prin corupere și acțiune acoperită, fie, cel mai ieșit din comun, prin crearea de splendori vizuale capabile să-i copleșească pe inamici și să-i atragă în cercul prietenilor și aliaților. Imperiul a trecut prin nenumărate catastrofe, dar de fiecare dată a reușit să supraviețuiască și să se refacă. Dacă aceste aspecte ale civilizației bizantine nu au fost apreciate la justa lor valoare, după cum s-ar fi cuvenit, de vină sunt cel puțin în parte și bizantinii.
Jonathan Harris: Bizanț. O lume pierdută
colecţia savoir-vivre
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 400 pp.
broşată, cu clape
