În perioada șederii sale silite la Constantinopol, a străbătut străzile orașului și a ajuns să-l cunoască foarte bine. Însă ceea ce l-a fascinat în primul rînd nu a fost Constantinopolul contemporan. Sentimentul său era că nenumăratele moschei mărețe dădeau cetății un aspect și mai posomorât, la nivelul străzii. Ca om de litere de formație clasicistă, căuta mai degrabă urmele trecutului antic, cînd orașul era cunoscut sub numele de Byzantion. Spre dezamăgirea lui Gilles, vestigiile antice abia mai puteau fi ghicite, în schimb a fost tot mai captivat de cele din secole mai apropiate de prezentul său, din vremea cînd Constantinopolul fusese capitala unui imperiu creștin, nu musulman, cînd pe ”coridoarele puterii” se vorbea limba greacă, nu turca. Contemporanii săi începuseră să numească acest organism politic defunct Imperiu Bizantin sau Bizanț și, cum el dispăruse definitiv cu doar un secol în urmă, urmele lui erau mult mai vizibile decît astăzi.
Jonathan Harris: Bizanț. O lume pierdută
colecţia savoir-vivre
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 400 pp.
broşată, cu clape
