Groenlanda
Inventarea conversației
Groenlanda nu este extrem de departe de Statele Unite sau de Europa, dar puțini americani sau europeni se duc acolo. În acest loc de o frumusețe sublimă, stilul de viață tradițional și tehnologia modernă se află într-un echilibru delicat. Dacă țara ta ar urma să fie colonizată, probabil ți-ai alege stăpâni danezi. Danezii au investit din plin în infrastructură, asistență medicală și școlarizare. Cu toate astea, limba maternă a locuitorilor din ţara cu cea mai scăzută densitate a populaţiei din lume este groenlandeza, care face parte din familia eschimo-aleută, cea de-a doua limbă fiind daneza – ceea ce nu-i pregătește prea bine pentru economia globală.
Pentru a investiga mai bine problema decalajelor culturale în definirea depresiei, am cercetat viața populațiilor eschimose (inuiți) din Groenlanda – parțial pentru că sunt multe cazuri de depresie în acea cultură și parțial pentru că atitudinile culturii față de depresie sunt foarte distincte. Acolo, depresia afectează optzeci la sută din populație. Cum poți organiza o societate în care depresia este atât de răspân dită? Groenlanda integrează în felul de a fi al unei societăți străvechi realitățile lumii moderne, și aproape totdeauna societățile de tranziție – comunitățile tribale africane care sunt inserate în națiuni mai mari, culturile nomade urbanizate, fermierii independenți care sunt încorporați în structurile agricole la scară mare – au o rată ridicată a depresiei. Chiar și în context tradițional însă, depresia a fost mereu frecventă în rândurile inuiților, iar rata sinuciderilor este mare (deși a scăzut aproape la jumătate odată cu introducerea tele vizoarelor); în unele zone, se sinucide circa 0,35 % din populație pe an. Unii ar putea spune că acesta e felul lui Dumnezeu de a arăta că oamenii n-ar trebui să trăiască într-un loc atât de vitreg – cu toate acestea, inuiții nu și- au părăsit viața legată de gheață ca să migreze către sud. S-au deprins să îndure greutățile vieții de dincolo de Cercul Polar.
Înainte de a mă duce acolo, presupuneam că principala problemă în Groenlanda era tulburarea afectivă legată de anotimp (seasonal affective disorder – SAD), depresia care rezultă din lipsa luminii soarelui – o vulnerabilitate deosebit de acută într- un loc unde soarele, timp de trei luni pe an, abia își face simțită prezența. M-am așteptat ca toată lumea să derapeze toamna și să înceapă să se simtă mai bine în februarie. Nu așa stau lucrurile. În Groenlanda, principala lună a sinuciderilor este mai, și, cu toate că străinii care se mută în partea de nord a Groenlandei sunt teribil de deprimați în lungile perioade de întuneric, inuiții s-au adaptat cu timpul modificărilor luminii în funcție de anotimpuri. Primăvara provoacă sinucideri în multe societăți. „Cu cât natura devine mai bogată, mai blândă și mai plăcută“, scria eseistul A. Alvarez, „cu atât pare mai profundă iarna lăuntrică, și cu atât mai căscat și mai greu de suportat e abisul ce desparte lumea lăuntrică de cea din afară“. În Groenlanda, unde trecerea la primăvară este de două ori mai spectaculoasă decât într- o zonă mai temperată, acestea sunt lunile cele mai cumplite.
Undeva, departe. Călătorie pe meleagurile schimbării: șase continente și un sfert de veac
Colecția Memorii/Jurnale, Humanitas 2018
Traducere de Miruna Fulgeanu