ARTĂ POETICĂ

Nu e pe lume semn ascuns
În care moartea n-a pătruns,
Atunci când sunetul se curmă
Rămâne-n literă o urnă,
Şi scrisul nostru pe hârtie
Întindere-i pe năsălie.

Lasă cuvintele să cadă
În risipirea lor nomadă,
Şi fii copacul desfrunzit,
Înfipt în cer, ca un cuţit.

Numai la mii de ani tăcere
Se face vorba Înviere.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *