Karl Marx la bicentenar: mausoleul din Piaţa Roşie

Profeţia marxistă a revoluţiei şi a zidirii unei lumi noi nu se indeplineşte în Occident, acolo unde clasa muncitoare ( clasa investită de istorie cu misiunea sacră a luptei) este tentată de calea “ revizionistă “ a reformismului şi gradualismului. În Germania sau în Anglia,social- democraţia se defineşte ca o tactică ce evită atacul frontal al comunarzilor, preferând drumul, tenace şi adesea nespectaculos, al compromisului, negocierii şi moderaţiei. Ea renunţă la escatologie şi la milenarism, spre a se plasa pe terenul concret al politicilor publice şi al strategiilor de guvernare. Eduard Bernstein, cel atât de detestat de comunişti, este una dintre imaginile memorabile ale cotiturii ce permite grefarea revendicărilor sociale pe trunchiul unei societăţi deschise.

Visul marxist, frustrat în Occident de vitalitatea capitalismului şi de pragmatismul reformiştilor, se edifică în răsărit, în Rusia, acolo unde infailibilitatea ideologică se întâlneşte cu amoralismul criminal leninist. Marxismul devine marxist- leninist, temelia celei mai longevive dintre tiraniile secolului XX. Marxism-leninismul domină veacul trecut, cu prodigiosul său geniu mutant. Călătoria marxismului se sfârşeşte în Indochina, acolo unde Pol Pot şi colegii săi de ideal scriu cea mai înfricoşătoare dintre paginile sale utopice.

Marxism- leninismul

Pentru Rusia, pătrunderea marxismului în cercurile intelectuale este evenimentul ale cărui unde seismice se prelungesc, peste decenii. Gândirea lui Marx înlocuieşte, graţie rigorii sale pseudo-ştiinţifice, filosofia populismului rus ca temelie a revoltei. Reperele contestării ruse, de la Herzen la Bakunin, devin, o dată cu convertirea la marxism, irevelante, dacă nu de-a dreptul reacţionare. Adeziunea la marxism este privită ca modalitatea ideală de a asigura istoriei drumul ei către triumful dialectic.

Patul germinativ din care se naşte marxism- leninismul este intelighenţia radicală rusă, acel straniu ordin secular, spre a împrumuta formula lui Sir Isaiah Berlin. Intelighenţia rusă este de două ori remarcabilă în peisajul occidental. Pe de o parte, posedă o neegalată pasiune a investirii in Idee. Pe de altă parte, îi este străină orice vocaţie a compromisului- etica ei este o etică a nemăsurii revoluţionare.

Marxism-leninismul este compusul intelectual care se naşte din întâlnirea profetismului scientist marxist cu apetitul de luptă subterană al ruşilor. Acolo unde drumul gradualismului este refuzat, graţie autocraţiei,marxismul este privit ca justificarea acţiunilor revoluţionare. De la populişti,marxiştii ruşi împrumută instrumentarul conspirativ şi morala ascezei. Marx se suprapune peste icoana de sfânt laic a lui Rahmetov. Revoluţia are, în fine, o teologie pe care să se poată sprijini. Intelighenţia utopică crede în Marx cu devotamentul mistic al gnosticilor, în aşteptarea judecăţii de apoi.

Lenin este, simultan, un radical rus şi un intelectual european. În identitatea lui se reunesc cele două tradiţii: profilul său este un amestec, terifiant, de voluntarism utopic şi de amoralitate marxistă. Lenin este, pentru marxism, mai mult decât un apostol. El este iluminatul care aduce cu sine o a doua revelaţie.

Marxismul triumfă, în Rusia şi aiurea, pentru că are, prin versantul leninist, acces la tehnica puterii şi la viziunea despre violenţa de stat. Marx este prima treaptă, Lenin reprezentând etapa prin care schema luptei de clasă intră cu adevărat în lume. Pentru amândoi,tot ceea ce contează este plasarea realităţii în cămaşa de forţă a ideologiei. Obsesia pentru Comuna din Paris este obsesia pentru acţiunea directă, care să ducă la sfărâmarea lumii vechi.

Marxismul nu are fi avut niciodată atractivitatea sa contagioasă dacă Lenin nu ar fi introdus vehicolul Ideii: Partidul. Ruptura leninistă face posibil comunismul. Noul partid nu este partidul social- democrat “ reformist”. El este un detaşament cu alură militară, un batalion de fanatici ce nu ezită să abolească morala comună, în favoarea crimei de stat. Polemica pe care Lenin o poartă împotriva lui Karl Kaustky reafirmă vocaţia totalitară a comunismului. Lichidarea social- democraţiei în democraţiile populare decurge din ura leninistă.

Prin Rusia şi prin leninism,marxismul capătă coerenţa religiei politice. Marxism- leninismul dispune de un partid ce este, în egală măsură, o sectă şi o ordin militar. Comuniştii lui Lenin sunt dedicaţi cuceririi puterii, de vreme ce puterea permite saltul spre viitor. Anul 1917 este demonstraţia extraordinară a acestei ambiţii luciferice.Voinţa leninistă este mai puternică decât determinismul marxist la care fac apel menşevicii. Împotriva tuturor, Lenin eliberează focul sacru al revoluţiei comuniste. Pacea separată şi îmbrăţişarea politicilor populiste în materie agrară sunt strategiile care permit bolşevicilor să îşi aproprie statul.Căci, pentru marxism- leninism, puterea de stat este pârghia prin care se modelează viitorul Rusiei şi al omenirii.

Lovitura de stat bolşevică face din marxism- leninism credinţa ce mişcă lumea. Lenin este posedatul pentru care Rusia nu este decât un domeniu al experimentului revoluţionar. Haosul războiului civil este şi evul comunismului de război, este momentul în care abolirea capitalismului coincide cu aplicarea terorii. Lupta de clasă devine fapt cotidian. Acolo unde Comuna din Paris a ezitat, Lenin şi colegii săi marxişti nu vor ezita. Menirea statului este de a extermina pe inamici. Apelul din “Manifestul “ de la 1848 trece în ordinele leniniste ce legiferează masacrul. Utopia este în marş, o dată cu triumful bolşevic.

Din acest sol al ambiţiei luciferice se înalţă Uniunea Sovietică. Geniul leninist transformă marxismul în armă de luptă. Prin “Comintern”, comunismul îşi începe asaltul său global. Statul sovietic este, până la final, un stat marxist. El luptă şi acţionează spre a confirma ceea ce Marx a stabilit, scriind în tablele legii sale: capitalismul este sortit pierii, iar victoria aparţine comunismului. Lenin înscrie în codul genetic al primului stat al muncitorilor şi ţăranilor adevărul revelat de Karl Marx. Totalitarismul leninist este consecinţa ipotezei marxiste.

2 Comentarii

  1. Dușan Crstici says:

    Felicitări pentru Ionel ! Maestrul Ioan Stanomir confirmă o dată în plus, cu un text excepțional de clar, cât de bine știe vestul sa investească banii. Lenin a fost ales perfect, trimis in cel mai bine ales moment, exact unde trebuie, cu toate masurile de securitate necesare. Vae victis! A spus-o un alt apusean celebtu, probabil strămoșul lui Babeuf, protocronistul comunismului, numit atunci,pentru multi, foarte atractiv, conjurația egalilor.Directorii nu au fost de acord, si, ca atare, a fost nevoie de Marx si de manifestul din’48. Vas victis, vai de noi ! Dușan Crstici

  2. Nimic despre ajutorul dat de Germania Imperială (Al Doilea Reich), imensa sumă de mărci-aur și trenul puse la dispoziția lui Lenin &Comp, în martie- aprilie 1918 ?

    Fără acest ajutor (ce cuvânt frumos !!!) n-ar fi existat nici Revoluția din Octombrie !
    N-ar fi existat nici URSS, lumea n-ar fi știut de Lenin (și ce bine ar fi fost !!), un număr mare de state din Europa Centrală și de Est n-ar fi avut nefericita experiență istorică a „democrațiilor populare”…. și așa mai departe…..

    Eine halbe Wahrheit ist eine ganze Lüge!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *