Ceea ce bărbații drăguți nu spun femeilor – sau cîteva idei despre intimitate

Articol scris de Dr. David Keith și Raluca Jacono


Intr-una din conversatiile noastre pe marginea intimitatii in cuplu, mentorul si prietenul meu, Dr. David Keith a mentionat un exemplu in video-ul de mai sus, despre „Bărbații Drăguți”. Vom incerca aici sa va oferim cateva din ideile noastre pe marginea acestei teme, inspirate de filmuletul mentionat.Amândoi l-am apreciat și în același timpne-a displăcut. De ce? Video-urile de acest fel tind să simplifice lucrurile, dar asta este întotdeauna o problemă în reprezentarea relațiilor umane. Complexitatea relațională este dificil de surprins; de aceea este necesar reducționismul. Fanteziile erotice ascunse, învăluite sunt probabil doar o mică parte din libido-ul „existențial” care trăiește în pivnița fiecărei ființe umane. Ele nu sunt in vazul lumii , accesibile. Sexualitatea este numai o parte dintr-o imagine mai amplă care include erotismul și dragostea. Cele trei merg împreună mâna in mâna. În imaginea lor de ansamblu, ele sunt deopotriva  interactive și destabilizante pe  multiple nivele. Video-ul este prea mult focalizat pe fantezii sexuale ascunse, prea simplificat în culori freudiene, este prea multă cauzalitate și pseudoclaritate psihoanalitică. Prea multă gândire liniară  de cauză-efect.

O să încercăm  aici să aducem un punct de vedere multidimensional augmentat, dar va fi simplificant în felul sau propriu. Incercam o privire dintr-o perspectiva relaționala a Barbatului Drăguț.

Credem că tine de  munca noastră de terapeuți să facem și psihoeducație și, de fapt, acest video este o piesă psihoeducațională grozavă. Uitându-ne la el de mai multe ori a început să ne placă mai mult. Este important să acordăm atenție la dinamicile acestui tip de viață interioară reprimată/suprimată. Dar care este dialectica mai  dinamica a acesteia ?

Video-ul sugerează că atunci când fanteziile lui erotice sunt făcute cunoscute, ale ei vor apărea de asemenea și asta va conduce la o mai mare satisfacție relațională, ritmuri relaționale mai vibrante și intimitate. Oricum, în film fiecare pare că are fantezii ascunse care implică dominație și submisivitate; adică „control”. Revenim aici la tema dominanteil feminine pe care am cartografiat-o partial in articolul precedent (LINK!!!).  Despre aceasta gasim ceva interesant in cartea excelentă, dar nu transparentă, a lui Octavio Paz, The Double Flame, Sex and Eroticism. El spune, „Spre deosebire de libertini, care simultan caută cea mai intensă plăcere și cea mai mare insensibilitate morală,  amorezul este constant motivat de emoții contradictorii … ca toate marile creații ale umanității, iubirea este duală: este suprema fericire și suprema nenorocire ….”

Amorezul este condus de emoții contradictorii. De ce? Dragostea este foc, pasiune, presând dincolo de control. Dorința destabilizează. De aceea controlul emoțional necesită supresia dorinței.

Sexul, erotismul și dragostea sunt legate dinamic și interactive. Sexul este despre procreere. Erotismul despre plăcere, ceremonie, jucăușenie. Iubirea conectată la ambele este despre găsirea spiritului celuilalt, despre savurarea spiritului celuilalt. Creșterea rezultă într-o persoană responsabilă, creativă, liberă în a fi o persoană jucăușă liberă.  O persoană care știe cum să fie nebună, deschisă la a se surprinde pe sine. O persoană a cărei implicare ajută pe alții să fie mai amplu implicați. Acesta e locul de unde o luam de la capat si de unde devine interesant.

Inițial eu, (David Keith) am votat împotriva postării despre Bărbații Drăguți pentru că  am gândit ca rationamentul e prea prea simplist, bărbatul drăguț stă pe fantezii și impulsuri erotice întunecate. Sigur că da, dar tot bărbatul drăguț poate fi un bărbat căruia îi este teamă de sex, teamă de categoria mai largă a sexului, a intimității. De ce teamă de intimitate? Pentru că se poate pierde în ea, poate pierde urma a cine este. Învățarea noastră despre intimitate vine din a fi în relație atunci când suntem mici și celălalt (Mama) este mare. Prea mare. Mama este prea mare și mă va înghiți. Bărbatul drăguț poate fi înfricoșat de dezlănțuirea unui alt episod furios înjositor al partenerei sale, poate sfârși copleșit simțindu-se responsabil pentru foamea ei emoțională nesatisfăcută.

Spirala iubire, erotism, sex are ceva de-a face cu intimitatea. Dar ce este „intimitatea”? Putem lua varianta scurtă (și/sau sinceră) și să spunem că nu este definibil, sau, putem să ne jucăm cu definiții posibile, toate valide în felul lor. Narcissism and Intimacy (Marion F. Solomon) este o carte excelent gândită despre căsnicie și terapia maritală: are doisprezece capitole. Cinci capitole discută narcisismul în detaliu din diverse perspective. De interes, intimitatea este menționată de trei ori în carte (o dată în titlu) dar niciodată definită. Ideea este că intimitatea este o experiență subiectivă care nu este ușor de reprezentat într-un construct verbal. Ca și cuvântul „iubire”, „intimitate” este unul dintre cele mai puternice simboluri ale relațiilor interpersonale. Dar semnificația este evazivă. Intimitatea ar putea fi abilitatea a două (sau mai multe) persoane  de a menține o distanță suficientă astfel încât apropierea sa fie  facilitată. Sau invers. Acest tip de intimitate este de cele mai multe ori mutual îmbogățitor. Uneori intimitatea este greșit înțeleasă ca apărând cu un anumit tip de despuiere sufletească, de analiză sau dezvăluire pornografică proprie. Libertatea de exprimare, de exemplu, nu facilitează neapărat intimitatea. Intimitatea este dincolo de limbaj.

Care este modul de a fi intim în mijlocul alienării sexuale? Dezvăluirea este adesea sado-masochistă. Voyeurismul nu permite experiența unei relații, doar se holbează la relație. Nuditatea singură nu induce intimitate, în timp ce intimitatea îmbracă nuditatea cu personalitatea celor implicati .

Unele definiții pe care le-am tricotat drept  descrieri ale intimității:

1. Lumea dispare în relație cu tine

2.Dezbrăcați împreună

3.Pe loc repaos defensivei, suntem nebuni împreună

4.Sunt în totalitate eu în relație cu tine, tu fiind în totalitate tu.

Punctul de vedere intersubiectiv al maturității este cam așa: avem nevoie de a-i recunoaște pe alții fiind ca noi, dar distincți. Eu sunt centrul unui univers și tu ești parte din universul meu. Dar înțeleg că tu ești centrul unui univers diferit din care eu sunt doar o parte (Jessica Benjamin, Bonds of Love). Iubesc misterul care este partenerul meu intim.

 

 

 

PROFIL

Dr. David Keith

este profesor de psihiatrie si directorul Departamentului de Psihoterapie Familiala la Universitatea de Medicina din Syrfacuse, New York. Este in practica de peste 40 de ani, s-a alaturat facultatii in 1988. David este un scriitor prolific in lumea psihoterapiei familiei. Aici gasiti o selectie a lucarilor sale:

Defiance in the Family: Finding Hope in Therapy (2001)

Family Therapy as an Alternative to Medication: An Appraisal of Pharmland (2003)

Continuing the Experiential Approach of Carl Whitaker: Process, Practice & Magic (2015)

si este subiectul conversatiilor in cartea Clinical Dialogues in Family Therapy, Based on the Psychotherapy of Carl Whitaker, M.D. and David Keith, M.D.  Howard Denofsky, MSW (2004).

 

Contributii in peste 21 de volume si peste 31 de articole de specialitate.

 

 

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *