Corto după Pratt: în inima Africii

În orice protocol al unui club matein adunându-i pe fidelii lui Pratt şi ai lui Corto Maltese, visarea ar fi încrisă ca prima dintre poruncile acestei fraternităţi secrete şi complice. Căci visarea deschide porţi, invocă tărâmuri, face să apare, din volbură de spume, ostroave fermecate şi alungă de pe cer astrul mediocrităţii diurne, spre a lăsa să domnească, suveran, soarele negru al melancoliei.Fără visare, fără lenea intertextuală,fără aplecarea spre aventura ce se înlănţuie cu alte aventuri, Corto nu ar fi fost niciodată Corto, ci doar un om ce cunoaşte moartea, ca orice fiinţă trecătoare din carne şi din sânge. Ori plămada lui Corto este aceea,eternă şi proteică, a imaginaţiei: viaţa lui Corto de după Pratt este semnul cel mai puternic al acestei nemuriri marine.

Pariul lui Canales şi al lui Pellejero, acela de a-l retrezi din somnul său magnetic pe Corto, merge mai departe, o dată cu “ Equatoria”. De această dată, nu Nordul, ci Sudul african va fi cel spre care se îndreaptă Corto. Energia care palpită aici, ( energie strălucind în atâtea dintre textele lui Pratt), îl atrage spre inima unui continent în ale cărui margini raţiunea europeană este neputincioasă. Pelerinajul lui Corto este şi aici unul dublu, în căutarea tainei miraculoasei oglinzi a Preotului Ioan, dar şi mormântului în care se află ingropat Emin- Paşa, cel în căutarea căruia pornise, cândva, şi Stanley. Ca mai în toate istoriile lui Pratt, destinul lui Corto este vegheat de o zână celtică a miracolelor. Corto ajunge acolo unde nimănui altuia îi nu îi este dat să ajungă. Fiinţa lui de semizeu îi permite să se avânte spre miezul de lavă al viselor.

640_9782203122086_corto-maltese-t14-equatoria-couleurs_p014_300
Drumul lui Corto din “ Equatoria” începe , simbolic, în Veneţia lui Pratt. Nici un alt oraş nu posedă o intensitate egală a tainei. Din acest punct , în anul de graţie 1911, începe aventura lui Corto. Pe mare şi pe uscat, marinarul vechii flote veneţiene rămâne acelaşi pasionat al jocului şi al riscului. Atracţia magiei se află în sângele lui, moştenită fiind de la ţiganca din Gibraltar, pictată de Ingres. Pentru Corto,lumea este o hartă pe care mintea sa vizionară o citeşte. Lumea este o lume-labirint, populată de ecourile trecutului şi de duhurile lui.

În Alexandria, acolo unde îi intâlneşte pe Cavafis, dar şi pe Churchill, în Marea Roşie, acolo unde se află pe corabia piratului Henry de Monfreid, în Africa din preajma marilor lacuri, acolo unde îl descoperă pe locotenentul Tenton, soldatul din “ Anne de la jungle” şi din “ Les scorpions du dèsert”, Corto este impertubabil în armura de sa ( aparent) cinic cavaler rătăcitor. Curajul său are nota de detaşare romantică a unui detectiv chandlerian. Fără ostentaţie, Corto înfruntă moartea, de vreme ce nu poate muri.

În acest itinerariu ce se încheie în faţa mormântului lui Emin-Paşa, cel din urmă guvernator al Equatoriei, Corto este inconjurat de aroma acelei feminităţi neliniştitoare,atât de îndepărtate de ordinea carteziană a frumuseţii domesticite. Ferida Schnitzer, fiica lui Emin-Paşa, o evocă pe Bouche Dorée prin temeritatea ei magică. Din fiinţa ei emană mireasma Africii şi poate că marinarul cu cercel în ureche ar fi putut răspunde la chemarea ei, dacă i s-ar fi îngăduit de către ursitoarele sale. Cât despre Afra, sclava africană fără de nume, cea care se topeşte în libertatea pădurii, ea este întruchiparea acestui tărâm, imposibil de cuprins, imposibil de cucerit, imposibil de înţeles.

Călatoria lui Corto din această viaţă de după Pratt este exerciţiul postmodern al visării rimbaldiene. Corto se închide în faldurile poemelor pe care le recită, adeseori, cu privirea îndreptată spre larg. Este acesta profilul unei zeităţi ce devine una cu materia literaturii înseşi. Dincolo şi dincoace de Pratt, Corto supravieţuieşte ca mit.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *