Nu am crezut că există referință făcută fără intenție. Vorbesc de citările scurte, nu de notele de subsol puse la fragmente de zeci de pagini. Cum știți, varianta din urmă este des întâlnită prin doctorate sau alte lucrări științifice pentru a elimina suspiciunile de plagiat. Citărilea scurte sunt ceva perfect legitim. Prin ele arătăm umili că suntem, de fapt, niște pitici cocoțați pe umerii unor uriași. În plus sunt momente când croiala precisă din vorbele altuia ne este mai de folos, decât ceea ce am putea articula noi.
În primul moment, nu am înțeles de ce. L-am auzit pe al doilea om în statul român citându-l pe Stalin, cum că “nu există oameni nevinovați, ci numai persoanele de care nu ne-am ocupat suficient.” A spus-o să le surprindă esența celor ce i se opuneau, asta în contextul circului pentru adoptarea legilor justiției, mutat la Senat. Trebuia, însă, să fie mai mult de atât; m-am gândit că citatul din Stalin ar trebui să aibă un înțeles mai subtil, greu de pătruns pentru că al doilea om în statul român are o altă anvergura, cel puțin așa se crede: educație, familie, aer boieresc spun unii-alții, chiar spirit liberal, progresist.
Apoi, am găsit explicația. Am privit atent și am văzut pe fața lui neînțelegerea, confuzia și inadecvarea în peisaj. Avusese loc o ruptură: pentru “al doilea om” devenise evident că o schimbare de generație se produse în politica românească. Nu era vorba numai de vârstă ci de atitudine, mentalitate și acțiune. Era altceva, trebuia combătut! Aflat la apogeul carierei politice, “secundul” s-a trezit înconjurat de colegi diferiți care nu mai înțelegeau deloc ierarhia, care atunci când li se taie microfonul vorbesc la portavoce, iar când nici așa nu-și mai pot purta cuvintele scot pancarde. Chiar în Senatul României! Așa ceva pune la pământ orice echilibru interior. Astfel că din strădunduri ascunse cu grijă, “secundul” face apel la o veche mantră refulată, ascunsă cu grijă: citatul din Stalin.
A fost unul banal. O corespondență construită cu cinism, care dă fiori numai pentru ca a fost spusă de Stalin. Dar sunt convins că idea nu a fost cu adevărat a lui. Însă pentru stigmatizarea reacțiunii “al doilea om” trebuia să pună punctul pe i:
– Aveți atitudine de staliniști și vă spun asta chiar cu vorbele lui Stalin.
Nu vreau să scriu mai multe. Au fost câteva gănduri pornite de la o referință nefericită. Nici nu mă gândesc să-mi dau cu părerea pe fondul problemei. Totul este atât de transparent că vede oricine. Dar dincolo de orice, ar trebui să ridice semne de întrebare si să neliniștească graba, înverșunarea și îndârjirea mârlănească cu care se încearcă să se stingă lumina și să reducă totul la tăcere.
