Obroc

bizar
Drumule, drumule
Alb, ca o nea,
Cu capul
Ca o straniște
Te-a chemat la ea
Să te mai lipești de-o stea.
Zicea și se-ndepărta,
Ca toamna, ca iarna,
Ca  banii de pomană,
Ca nuielele de hrană.
Venea și se-ndepărta.
Argintul
Nu  mai era argint,
Inima
Nu mai era inimă,
Ci o sulfină,
O cinteză
De litere moi,
Muiate de ploi,
De noroi.
În ce colivie o sta,
Inima mea
Fără ea.
Cât coasa se descojea
Timpul cu ea.
După sunet,
Un vreasc căzut,
Într-un soare – nroșit,
O urmă albastră – cenușie,
Pe un prag trecător,
O pulbere
Descusută
Și cusută, la loc
 Sub obroc…
Tags: , , , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *