Lacrima lui Moș Crăciun

Vorbeam deunăzi cu cineva care-mi spunea că la șapte ani, când a descoperit că părinții l-au minți” în legătură cu Moș Crăciun, a fost supărat nu atât pentru că nu va mai primi cadouri, ci pentru că a avut senzația de a i se fi furat un vis. Cu siguranță că acel copil a primit mai departe cadouri de Crăciun, dar magia fusese pierdută. E oare cineva responsabil pentru păstrarea visului Moș Crăciun, pe care cu toții îl iubim?

Am citit – cu ani ȋn urmă- un articol scris de Dr. Daniel Schneck, profesor emerit în Știință, Inginerie și Mecanică la Universitatea din Virginia, intitulat „Cele zece porunci ale unui bun părinte„. Ele sunau, în viziunea autorului, cam așa:

Lacrima lui Mos Craciun 1

  1. Să știi a face diferența dintre a fi părinte și a fi proprietarul copilului.
  2. Să -l iubești total și necondiționat.
  3. Să nu faci comparații cu copiii vecinilor.
  4. Să educi prin exemplu.
  5. Să fii întodeauna prezent pentru el, la nevoie.
  6. Să nu încerci să trăiești viață altuia, ci doar pe a ta.
  7. Fii deschis la compromisuri.
  8. Ai încredere în bunul simt și judecată copilului.
  9. Fii integru și tu însuti cu copilul tau.
  10. Admite că și copiii sunt oameni, care, că și tine, nu pot atinge perfecțiunea.

Fiecare din cele zece porunci sunt comentate pe larg în articol, cu pilde și concluzii, cu sensibilitate și competență. Deși profesor de inginerie, Dr. Daniel Schneck, autor de editoriale ale unor reviste de chimie și biologie, cântă și la vioara și are, în afara multiplelor activități culturale, o armonioasă viață de familie.

Am încercat să detectez, în cele zece porunci, rolul părinților în a păstra un vis. Copiii au imaginația foarte dezvoltată și cred fără nici un efort în Moș Crăciun. Pe măsură ce cresc însă, numai cei cu fire poetică îsi continuă visele, ceilalți vor aluneca în lumea reală și la maturitate vor regreta, cum a fost cazul interlocutorului meu, visul furat. Poate că porunca a noua din articol, care recomandă părinților integritatea și deschiderea față de copii, dă cheia pentru a ajuta copiii să „reziste” invadării „realului” în viață lor și să rămână cu visele care să le îmbogateasca universul.

Eu cred în Moș Crăciun din copilărie, când trăiam neuitate momente de complicitate cu el. Credeam în el chiar dacă cel costumat la petreceri era unul dintre invitați, credeam în el când, la rândul meu, îi povesteam fiului că l-am întâlnit pe stradă. Credeam în IDEEA de Moș Crăciun, pe care nimeni, niciodată, nu mi-a alterat-o. Copil fiind, n-am avut multe jucării și podoabe, de aceea imaginația mi-a îmbogățit viața, în ciuda sărăciei obiectelor reale. Copiii de astăzi sunt înconjurați, ȋn timpul sărbătorilor, de multe podoabe, jucării, ambalaje strălucitoare. Există și minunata paradă anuală a lui Moș Crăciun, cu personaje costumate, care alegorice, totul e ca un vis frumos și palpabil. Dar sunt toate acestea suficiente pentru ca acestor copii de astăzi să nu li „fure” visul de mâine?

Lacrima lui Mos Craciun 2

Zilele trecute mă plimbam, după parada lui Moș Crăciun din Toronto, prin parcul de lânga casă. Mă gândeam că Moș Crăciun e vesel întodeauna și că nu l-am văzut nici măcar o dată trist! Cufundată în aceste gânduri nici n-am observat că Moș Crăciun era chiar lângă mine. Nu cel de la paradă, ci cel adevărat. Nu m-am putut abține și l-am întrebat:

„Mos Crăciun, ești întotdeauna vesel, cum de nu ești trist vazând câți copii, după ce cresc, nu mai cred în existența ta? Spune-mi sincer, tu nu plângi niciodata?”

Mos Crăciun m-a privit zâmbind și mi-a spus:

„Uite, ție, care crezi în mine, o să-ți spun. Ba da, foarte rar mi se întâmpla să plâng, dar o fac în secret și doar cu o singură lacrimă”.

„O singură lacrimă?! m-am mirat eu. Și unde cade lacrima asta?”

„Lacrima mea este un cadou făcut omenirii, mi-a răspuns Moș Crăciun. Unde cade ea se va naște un copil care o să creadă întotdeauna în mine.

Asa mi-a vorbit Moș Crăciun. M-am gândit atunci la toate visele pe care copiii lumii le pierd când nu mai cred în Moș Crăciun și, înainte de a ne despărți, i-am spus lui Moș Crăciun că aș dori că lacrima lui, atunci când plânge, să se pulverizeze -în cădere- în milioane de mici lacrimi răspândite pe tot globul, pentru ca să se nască, pe locurile căzute, copiii purtători de vise. Moș Crăciun s-a îndepartat de mine fără să-mi răspundă, dar mi s-a părut că în ochii lui am zărit strălucind o lacrimă…

Sarbatori Fericite!

Lacrima lui Mos Craciun 3

 

desene de Adelaida Mateescu

Din volumul „Binecuvântatul prezent”, ed. Pallas Athena 2006

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *