Decembrie 1989; Bucăți de amintiri

Tensiune, încordare, ură, incertitudine, speranță … Evenimentele evoluau foarte repede în Europa și speram ca extraordinarele schimbari să ajunga și la noi în țară. A început la Timișoara… Urmăream cu atenție la Europa Liberă, conștient însă că dictatorul nu va abandona puterea fără să curgă sânge… Totul se precipita la discursul huiduit de la București. Am huiduit și noi în casaă… Atunci am înțeles că e sfârșitul… Nu știam prea bine ce se întâmpla la București … noaptea am văzut pe geam cum cei de la partid scot cutii pline cu dosare pe care le încărcau în mașini Aro… Apoi declararea stării de urgență a doua zi… ne-am refugiat la niște vecini din cauza riscului ca tatal meu să fie arestat și executat (ordinul exista într-adevar, a fost publicat dupa Revoluție)…

Și, în sfârșit, Dinescu la televizor… țipete de bucurie… Am fugit la sediul partidului cu doi prieteni, am spart, am călcat în picioare portrete și am furat ness și portocale de la magazinul activiștilor… Aveam 20 de ani…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *