Ion NISTOR – Istoria Basarabiei (3)

O altă scrisoare adresată țarului de mitropolit și de boieri arată frumoasele sentimente naționale de care era însuflețită generația de la 1812. Iată ce cuprinde această scrisoare: ”din cea mai adîncă antichitate, poporul moldovenesc, ca pogorîtor al vechilor coloniști romani așezați în Dacia, s-a cîrmuit de legiunile sale autonome, moștenite de la străbunii săi romani.

Mai tîrziu, Moldova, intrînd sub dependența împăraților bizantini și otomani din Constantinopol, aceștia fie creștini sau mahomedani, au lăsat neatinse legiuirile, așezămintele și obiceiurile băștinașe. Divanul Moldovei și acum are încă manualul de legi, codicele lui Justinian, pe care mai aplică legile și rînduielile pravilnicești alcătuite și date de domnitorii Moldovei.

În cele din urmă, țarul,care dorea ca stările din noua provincie a imperiului său să se consolideze și să formeze un punct de ademenire și atracțiune pentru conaționalii moldovenilor de dincolo de Prut și Milcov, găsi că concentrarea puterilor militare și civile în aceeași mînă ar fi contrară dorințelor populațiunii pămîntene și de aceea hotărî să restabilească vechea stare de lucruri, revocînd pe Harting pentru a satisface pe moldoveni (1816)

(Pag. 198)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *