Viziune

bizar
Zbura încet fata  care trăgea vântul după ea.
El nu vedea cum trupul ei se tot ridica
Trei metri  deasupra pământului.
Stânci vedea între două amintiri posomorâte.
Ea zbura, tot la trei metri deasupra pământului .
Trupul ei devenea de iarbă, de vânt, de ploaie.
Arțari nu erau, aripi nu avea,
Drumeaguri înnegrite se -ntretăiau
Ochi de pini singuratici,  între două lumi.
Să vadă mai lin răsărituri de soare.
Trecea pe lângă ferestre deschise,
Strigând nume și nimeni nu o auzea.
Tu scriai linii primejdioase pe drum.
Rătăceai, alături de ea,
Făcând semne cu o creangă de ulm.
Despicai Marea Nordului,
Doar cu o creangă de ulm.
Și niciun sfârșit, nicio urmă
Pe  Cronicile duhovnicești
Ce promiteai să le scrii …

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *