După ce-am simțit și-am comparat multe – Jurnal ilustrat 122

Ce observăm noi, în lumea florilor, când surprindem în lucru Natura, inteligența generală sau geniul universal (numele nu importă)? Multe lucruri! Și ca să vorbim de ele numai în treacăt, constatăm mai întâi că ideea de frumusețe și de vioiciune, cu mijloacele ei de seducție, că gusturile ei estetice sunt foarte aproape cu ale noastre.

122 -1

Bineînțeles, ar fi mai exact să zicem că ale noastre sunt conforme cu ale ei. Nu e într-adevăr deloc sigur ca noi să fi inventat o frumusețe care să fie a noastră proprie. Toate motivele noastre arhitecturale și muzicale, toate armoniile de culori și lumini – sunt împrumutate direct de la Natură. Fără să mai vorbim de mare, de munți, de cer, de noapte, de amurguri și de alte înfățișări ale ei – câte n-am putea spune, de exemplu, despre frumusețea copacilor? Vorbesc nu numai de cei din pădure […], ci de arborele în el însuși, de arborele singuratic, a cărui verde bătrânețe e împovărată de ani.

122 - 2

Când omul trece în a doua jumătate a vieții, când ajunge la capătul fazei surprizelor, când a văzut mai toate priveliștile ce-i poate da arta, geniul și luxul timpilor și oamenilor, după ce-a simțit și a comparat multe, se întoarce tot înapoi, la amintiri. Amintirile înalță, în orizontul purificat, doua sau trei imagini nevinovate…

122- 3

122 - 3

Dar bag de seamă că prea mă îndepărtez. Fusese vorba să mă mărginesc a atrage atenția că Natura, când vrea să fie frumoasă, să placă, să-nveselească și să se arate fericită, face cam tot ce-am face și noi dac-am dispune de comorile ei. […] Trebuie să recunoaștem că dacă n-am cunoaște florile n-am putea găsi multe semne, multe expresii de fericire.

122 - 4

Maurice Maeterlinck, Inteligența florilor, Traducere de Haralamb G. Lecca, Editura Librăriei Leon Alcalay, Biblioteca pentru toți nr. 396

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *