Insula Belina

Belina nu este “baltă de pescuit” aşa cu afirmă cu tărie la televizor preşedinţii Camerelor Parlamentului României. Este o insulă pe Dunăre despăţită de mal de un braţ îngust de apă. Prin anii ‘80 începuse construcţia unei hidrocentrale în dreptul localităţilor Turnu Măgurele şi Nicopole, de fapt puţin mai în aval, în dreptul satului bunicilor mei. Aici este insula Belina.

Pentru lucrul la hidrocentrală, pe malul Dunării s-a ridicat atunci o colonie muncitorească: locuinţe – un fel de barăci din lemn făcute în grabă – o şcoală, o grădiniţă, un dispensar şi tot ce mai era nevoie. Au venit cu familiile muncitori din toată ţara.

La început au pregătit terenul pentru viitorul lac de acumulare: au întărit diguri şi au excavat mai multe gropi care comunicau cu Dunărea – ceea ce avea să fie “balta”. Nu s-a ajuns la Belina, deşi ar fi trebuit să aibă soarta insulei Ada Kaleh de la Porţile de Fier. Asta pentru că după Revoluţia din 1989 construcţia hidrocentralei a fost abandonată.

Şantierul a dispărut; oamenii au plecat care încotro şi odată cu ei tot ce era acolo s-a “evaporat”: lemnul, fierul, alte material de construcţie. A rămas o ruină pe malul Dunării!

Eu m-am bucurat de locul ăsta toată copilăria. În cele câteva excavaţii care comunicau cu Dunărea, mergeam vara la pescuit sau la scăldat. Insula Belina nu făcea parte din baltă. Nu am ajuns niciodată acolo. Umbla vorba că odată ajuns în Belina puteai să nu te mai întorci… Ni se spunea asta probabil să nu ne încumentăm să traversăm înot braţul Pavel. Aşa că priveam de pe mal pâlcurile de copaci şi vegetaţia luxuriantă.

Acum câţiva ani am fost acolo. Urmele fostului şantier sunt tot mai ascunse de buruieni, însă zona este mai păzită decât oricând. Am crezut că poate încep lucrările, pentru că aproape în fiecare an se vorbeşte de ridicarea unui pod peste Dunăre sau mai circula zvonul că în Belina s-ar construi o staţiune balneară. Dar nu! Sunt paznici, bariere şi plăcuţe pe care scrie: “Proprietate privată”.

Belina a devenit astăzi un nume propriu care se aude tot mai mult în spaţiul public – din păcate asociat unor acte de corupţie. Partidul de guvernământ face scut în jurul celor pe care DNA vrea să-i ancheteze, iar preşedintele Senatului vorbeşte de “lovitură de stat, dărâmarea cabinetului şi a coaliţiei de guvernare”.

Am scris aceste câteva rânduri cu gândul la balta şi insula copilăriei. Drumul care unea şoseaua judeţeană, traversând lunca Dunării, cu şantierul hidrocentralei s-a degradat de la un an la altul. În anii ‘80 drumul era un dig betonat. Ar fi trebuit să se asfalteze pentru viitoarea hidrocentrală… astăzi este plin de gropi – o adevărată încercare să-l străbaţi cu maşina. Dar nu prea are importanţă pentru că cei care merg astăzi în Belina. Ei ajung cu elicopterul!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *