Acasã

Am în desagã o grãdinã
Care mi-e hranã şi luminã,
Când o iau singurã prin lume.

Dacã deşertu-mi iese-n cale,
Îi umplu golul cu petale
Şi fac nisipul sã foşneascã,

Iar dacã dau în drum de-o mare,
Întind sub paşi flori curgãtoare
Ca sã mã legene pe ape.

Oriunde-aş merge, sunt acasã,
Raiul din mine nu mã lasã
Nici sã mã pierd, nici sã mã-ntunec.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *