Kassia St Clair – Culorile și viața lor secretă (5)

În cei din urmă ani ai secolului al XVII-lea, un artist olandez numir A Boogert a încercat să catalogheze toate culorile cunoscute. Într-un volum care cuprinde peste opt sute de specimene pictate de mînă, însoțite de etichete explicative fine, în negru, Boogert a descris cum trebuie amestecate o serie de nuanțe de acuarelă, de la cel mai stins verde-spumă de mare pînă la cel mai închis viridin.

Nu a rămas nici pe departe singura tentativă de trecere în revistă a tuturor tentelor, umbrelor și nuanțelor. Oamenii de știință, artiști designeri și lingviști și-au consacrat mult timp ca să traseze căi în spectrul coloristic și să atribuie punctelor de cotitură denumiri, coduri sau grile de referință. Registrul coloristic Pantone reprezintă cea mai faimoasă soluție modernă pentru rezolvarea problemei de localizare a nuanțelor în diviziuni lingvistice și culturale, dar nu e singurul.

Deoarece culorile există tot atît de mult pe tărâm cultural pe cît există fizic, aceste tenative sunt în bună măsură sisifice. Spre exemplu, să luăm în considerare ideea că ansamblul culorilor ar putea fi grupat în două tabere, calde și reci. Am declara, fără ezitare, că roșu și galben sunt calde, verde și albastru, reci, dar această împărțire datează abia din secolul al XVIII-lea. Există dovezi că în Evul Mediu, albastru era considerat fierbinte, ba chiar cea mai fierbinte ditre culori. m

 

*KASSIA ST CLAIR – Culorile și viața lor secretă, editura Baroque Books & Arts, 2017

Traducere din limba engleză de Mihai Moroiu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *