Platon şi vrăjitorii

“Uniunea studentilor Scolii de Studii Orientale si Africane (SOAS) din cadrul University of London cere scoaterea din programa scolara a unor filosofi marcanti, precum Platon, Rene Descartes si Immanuel Kant, pe motiv ca sunt albi.  Uniunea studenteasca sustine ca in studiul filosofiei, „majoritatea filosofilor din cursurile lor” ar trebui sa fie din Africa si Asia, scrie The Telegraph. Uniunea a precizat ca solicitarea face parte dintr-o campanie mai larga de „decolonizare” a universitatii, in incercarea de a „adresa mostenirea structurala si epistemologica a colonialismului”.
Solicitarea studentlor vine dupa ce liderii din domeniul educatiei au avertizat ca universitatile vor fi nevoite sa adreseze solicitarile studentilor asa-numiti „fulgi de nea”, termen menit sa le indice sensibilitatea, oricat de nerezonabile ar fi aceste solicitari. In cadrul unei reforme educationale recent propuse, Guvernul vrea sa plaseze satisfactia studentilor in inima noului sistem de clasificare, insa criticii se tem ca ar putea afecta negativ integritatea academica” (Hotnews, 9 ianuarie 2017).

Studenţii progresişti de la Londra au, desigur, dreptate : Platon a fost prea credul cu tiranii, Descartes a murit din pricina capriciilor unei regine a Nordului, Kant a băut prea multă cafea. Platon nu s-a gîndit să publice un manifest în care să ceară abolirea sclaviei, Descartes n-a dat dovadă de pic de compasiune pentru suferinţele animalelor, Kant nu şi-a imaginat că ar trebui să facă sex cu o contorsionistă japoneză. Platon n-a căutat niciodată rinoceri sub patul lui Socrate, Descartes n-a semnat petiţii pentru demilitarizarea Peninsulei Coreea, Kant nu şi-a purtat nici măcar o singură dată servitorul în spate. Retrograzi, demodaţi, naivi, e evident că ei nu mai au ce să-i înveţe pe admirabilii studenţi de azi, ba poate că ar fi chiar mai înţelept ca toate cărţile lor să fie scoase din bibliotecile importante ale Occidentului pentru a fi transportate la obscure biblioteci de cartier sau pentru a fi puse, pur şi simplu, pe foc. În locul lor trebuie aduse urgent cărţile ce pot să motiveze tinerele generaţii : biografiile unor vrăjitoare yoruba care ziua se tranformă în gheparzi, iar noaptea se transformă în bufniţe ; poveştile unor prostituate thailandeze care l-au cunoscut pe Buddha în urma unor meşteşugite împreunări cu un bandit tibetan rostitor de mantre obscene ; manualele de prăjit lăcuste ale unor călugări japonezi ce nu jură decît pe numele Maestrului Dogen ; poemele unui luntraş guarani despre strania cocoaşă a unui misionar iezuit ce i-a fost părinte spiritual vreme de 40 de ani ; proverbele unui cîine traduse din limba lătrătoarelor în limba rumegătoarelor ; viziunile înghiţitorilor de cărbuni înroşiti în foc despre Marele Manitou şi corbii cu supozitoare în cioc ; hagiografiile celor mai cunoscuţi canibali polinezieni transcrise de un antropolog britanic ; antologia descîntecelor pentru călcîie crăpate şi crampe musculare rostite în transă de un vraci hotentot.

bizar

Studenţii progresişti ştiu că acest efort nu e suficient, că lumea cărţilor e pe ducă, că un filosof perorînd într-un amfiteatru e mult mai puţin interesant decît o pensionară care-şi înjură cîinele în faţa unui magazin de bijuterii. Tocmai de aceea, conştienţi de misiunea lor istorică, vor reuşi să impună o reformă profundă a studiilor universitare, punînd capăt tiraniei abstracţiilor, democratizînd, în sfîrşit, cunoaşterea şi continuînd astfel mişcarea începută de studenţii parizieni în1968. Nu-l vei mai vedea la Sorbona pe Jean-Luc Marion cu simpaticu-i papion vorbind despre Descartes sau Husserl – în locul lui, o splendidă dansatoare braziliană goală-puşcă îi va învăţa pe studenţi să devină asemenea şarpelui, să se contopească tot mai mult cu natura. În locul prelegerilor despre Nietzsche, Freud sau Karl Kraus ale lui Jacques Le Rider de la EPHE, vei avea parte de demonstraţiile unui simpatic robot sud-coreean ce se va pregăti să devină vicepreşedintele unei companii producătoare de automobile, livrînd înainte de asta mai multe discursuri motivaţionale într-o engleză cu inflexiuni metalice. Confesiunile ultimului călău francez, blajinul Marcel Chevalier, vor fi citite de o actriţă de culoare de la Comedia Franceză în uralele studenţilor care vor umple amfiteatrele. Jurnalul video al lui Charles Manson va fi proiectat zilnic pe un ecran gigantic atîrnat chiar la intrarea la Collège de France, fiind însoţit de comentariile amuzante ale soţiei lui Zizek şi ale socrului lui Zizek, un respectat profesor de istoria artei de la Ljubljana. Zizek nu va mai spune nici un cuvînt, se va mulţumi să tacă în mod înţelept, purtînd un tricou negru niţel decolorat, amintire a vizitei lui în Peru din 2011.

Academia Franceză va fi supusă unei epurări absolut necesare : sub supravegherea lui Alain Badiou, fotoliile de academicieni le vor fi repartizate, prin tragere la sorţi, unor leoparzi, tigri, lei sau jaguari. Elefanţii nu vor fi primiţi în Academie – vor fi socotiţi bolnavi de mania grandorii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *