O carte apare ca o necesitate personală a autorului de a trăi o perioadă în miezul ei

Dialog exclusiv Lapunkt între Gabriel Poenaru, ilustrator şi autor de cărţi pentru copii, şi Raluca Oanţă

Domnule Gabriel Poenaru, sunteţi autor şi ilustrator de cărţi pentru copii. Dacă ne gândim la specificul acestui domeniu, nu putem să nu ne/ vă întrebăm: este o joacă să scrii cărţi pentru copii?

gabriel poenaruGabriel Poenaru: Crearea materialului brut e o joacă. Trebuie să-ţi placă personajele tale, nu să le faci din obligaţie, aşa cum se întâmplă de multe ori când lucrezi la comandă pentru cineva. Eu la bază sunt specializat pe cartea veche-manuscrisul miniat. De aici până la cartea ilustrată au fost câţiva paşi. Atunci când am ajus la saturaţie, din cauza textelor primite de la edituri şi cu care nu rezonam, am început să propun şi text. Din fericire pentru mine mi s-a spus că scriu bine, eu am crezut lucrul ăsta şi am devenit autor complet de carte pentru copii. Trebuie să ştiţi că toţi ilustratorii care au ceva de spus nu-şi bat joc de numele lor şi nu ilustrează orice text. Din păcate, înainte de a fi un ilustrator care are ceva de spus am ilustrat şi texte mizerabile propuse de editori ,pentru că la început de drum nu eşti în măsura de a refuza nimic. Dar asta s-a întâmplat demult şi nu-mi pare rău pentru acele momente, pentru că aşa se construieşte un portofoliu de start. Dacă nu eşti tipărit nu exişti. Rar ilustratorul are noroc să primească un text valoros din prima, pentru că unui debutant nu i se va încredinţa cel mai bun text pe care o editură îl are.

Cum “se face” o carte?

GP: O carte reprezintă o piesă dintr-un puzzle uriaş alcătuit din toate celelalte cărţi pentru copii de până la acea carte. Îi găseşti locul potrivit în puzzle?Te interesează să-i găseşti acel loc? Faci o carte de dragul de a o face? O carte apare fie ca o necesitate comercială sau apare ca o necesitate personală a autorului care optează pentru a trăi o perioadă în miezul acelei cărţi. Există, deci două perspective, două unghiuri care determină apariţia unei cărţi: perspectiva autorului (unde un autor propune un material brut unei edituri) şi perspectiva editurii (care cere unui autor un material anume sau pur şi simplu lasă unui autor anume mână liberă în alegerea materialului, pentru numele acelui autor, devenit deja cunoscut publicului şi care asigură succesul cărţii).

Privind din perspectiva autorului, poţi face o piesă nouă în acest puzzle prin simplul fapt de a te uita în jur la societatea în care trăim şi de a alege o situaţie din cele multe pentru a o materializa în acea piesă. O carte pentru copii poate să „ apară” de la sine, extrem de uşor, în câteva minute: o vezi pur şi simplu de la un capăt la altul, text şi ilustraţie. Orice carte e compusă dintr-o idee (miezul cărţii) şi învelişul se aşează uşor, greu sau foarte greu în jurul ei. Se crede de cele mai multe ori că un autor concepe un material în stare brută pentru cititor. E doar parţial adevărat: orice autor face o carte în primul rând pentru el. Dacă se întâmplă să şi placă e un bonus. Vă garantez că dacă nu ar interveni factorul comercial care trasează viaţa unei cărţi din perspectiva publicului cititor, multe cărţi fie nu ar fi apărut, fie ar fi arătat mult diferit faţă de forma actuală. Aici ajungem la faţeta cărţii privite ca produs. Calitatea acestei cărţi depinde fundamental de intenţia şi pregătirea editorului, respectiv a redactorului care preiau acea carte spre a o pregăti pentru întâlnirea cu cititorul. Cărui tip de public se adresează acea carte? Va interesa? Se va vinde? E relativ uşor să obţii un best seller. Sunt câteva reţete care se învaţă şi se aplică mereu cu succes. Uneori modificările aduse textului brut sunt atât de mari încât acel text e practic rescris. Uneori acest lucru strică un material brut. Alteori îl salvează. În ceea ce mă priveşte, mă aflu de ceva timp de ambele părţi ale baricadei şi pot să spun că uneori editorul îl cenzurează pe autor, chiar dacă suntem una şi aceeaşi persoană, de fiecare dată cu promisiunea de a mă revanşa faţă de autor cu următoarea ocazie. Deci un echilibru se cere a fi mereu păstrat. Totuşi, niciodată editorul nu devine dictator pentru că astfel cărţile ar dispărea.

Ca să ajungeţi la publicul ţintă, respectiv la copii, trebuie să treceţi de selecţia făcută de părinţi. Ce strategie aveţi? Care redută este mai greu de cucerit: copiii sau părinţii lor?

GP:Prima şi în general singura redută sunt părinţii. Puţine sunt cazurile în care copiii au un cuvânt de spus (din păcate) în alegerea cărţilor. Ca să ilustrez cât mai clar acest aspect, vă pot spune că nu o singură dată am văzut copiii trăgându-şi efectiv părinţii de mână spre standul nostru de carte, atraşi fiind de coperta cărţilor noastre şi pe părinţi privind undeva, spre orizont, departe de cărţi până la depăşirea situaţiei periculoase care poate s-ar fi terminat prin reprobabilă cumpărare a unei cărţi pentru copilul lor. Nu ştim dacă acele cărţi ar fi plăcut copiilor odată cărţile deschise, dar acest lucru nu-l vom afla niciodată. Singura strategie viabilă pe care o cunosc e dialogul şi o abordare constantă a calităţii cărţilor propuse.

Dacă este să fim sinceri, în România- de cele mai multe ori- bătălia preţ-calitate nu este neapărat câştigată de cel din urmă factor. Este diferită situaţia în privinţa industriei de carte pentrucopii?

GP:Cred că orice editură îşi doreşte să aducă cea mai bună calitate posibilă prin cărţile propuse. Deci intenţia tuturor e aici una care optează spre calitate. Pregătirea editorilor e aceea care contează. Dacă editorul e slab pregătit, editura pe care o conduce va propune titluri slabe şi invers. Dacă ne referim la preţul unei cărţi pentru copii (cel mai scump tip de carte din punctul de vedere al tiparului), întotdeauna ilustraţia (cel mai important aspect al cărţii pentru copii, mai ales de vârstă mică) bună şi foarte bună are costurile ei. Materialele care compun cartea costă, de asemenea. Acum: fiecare editură are un aşa-numit „ public-ţintă”. Există cumpărători de carte care consideră că e mai bine să ai în casă 10 cărţi nu foarte bine făcute decât să ai în casă o carte bine făcută. Acela nu e publicul nostru prin simplu fapt că Gulliver Publishing, editura pe care o coordonez, propune carte de alt nivel calitativ, iar acest fapt implică acele costuri care se regăsesc în preţul final al cărţii. E o realitate faptul că în România sunt situaţii în care alegi între a lua un kilogram de carne şi o carte. Evident, alegi carnea. Totuşi e nevoie şi de cărţi, chiar dacă sunt scumpe. Se pot gândi, fireşte linii de carte care să se adreseze unui număr mai larg de cumpărători, inclusiv din perspectiva preţului. Totuşi, niciodată o carte pentru copii bine făcută nu are cum să scadă sub o anumită limită, decât dacă e tipărită în tiraje uriaşe. Dar nici acest fapt nu este de dorit pentru că ideea de carte tipărită e atât de devalizată încât dacă forţăm prea mult preţurile în jos nu vom obţine decât o devalizare în plus a acestei idei.

Totuşi, părinţii au devenit mult mai selectivi în ultima vreme. Cum reuşiţi să adaptaţi oferta editorială noilor trenduri care impun o mai mare selectivitate în funcţie de anumite criterii precum nonviolenţă, renunţarea la diferenţieri de gen, evitarea anumitor comportamente precum pedeapsa/recompensa?

GP:Cu permisiunea dumneavoastră am să împart în două întrebarea dumneavoastră: Da, sunt din ce în ce mai mulţi părinţi care au capacitatea de a discerne între o carte făcută pe genunchi şi o carte făcută bine. Ca oricărei edituri, ne place şi nouă să credem că ne adresăm celei de-a doua categorii.

Răspunzând la a doua parte a întrebării, din perspectiva editorului: Majoritatea părinţilor reacţionează la anumite trenduri fără să le înţeleagă. Dacă i-aş caracteriza prin cuvântul „ selectivi” din punctul de vedere al unui unghi de privire calitativ, aş greşi. Multe dintre cărţile propuse de aceste trenduri reprezintă o adevărată risipă de hârtie. Mereu vor exista formatori de opinie şi trenduri. Ambele trec. A scoate cu forţa situaţiile nefericite, din meniul propus zilnic de adevăr e o minciună. Există şi cărţi bine făcute care se încadrează în respectivul trend şi între copertele lor nu ne întâlnim cu situaţii dificile, eu însumi am câteva titluri, dar aceaste e pură întâmplare. Dar să porneşti în conceperea unei cărţi din această perspectivă perisabilă e o greşeală.

Din perspectiva mea de autor de carte pentru copii: cred că se poate găsi mereu o formulă prin care să comunici unui copil şi lucrurile neplăcute, fără să fii agresiv. De aceea există poveştile.

Probabil vă identificaţi într-o oarecare măsură cu personajele cărţilor dumneavoastră. Dacă ar fi să alegeţi să fiţi un anumit personaj, cine ar fi acela?

GP: Evident, atunci când lucrez la o carte mă pun în pielea personajelor din cartea respectivă. Totuşi, nu s-a produs până acum identificarea totală cu un personaj.

 

Ce carte, dintre cele scrise de alţi autori, aţi fi dorit să poarte semnătura dumneavoastră?

GP:MAESTRUL ŞI MARGARETA, Mihail Bulgakov. Deşi cu siguranţă, dacă aş fi scris-o eu ar fi fost altfel şi era păcat.

Cum aţi ilustra lumea (politică) din România zilelor noastre?

GP: Deja o ilustrez în unele dintre cărţile mele. E o lume care pendulează între ÎNGRIJORĂTOR şi COMIC. Aş vedea-o ca pe un organism pluricelular, mereu bolnav din cauza faptului că propriile celule se atacă reciproc. Probabil acest organism suferă de o boală auto- imună. Organismul respectiv îşi schimbă mereu forma, numele şi intenţia, fără a avea totuşi problema de a se auto-identifica perfect cu el însuşi, în orice moment, amnezia pe care o afişează uneori fiind de faţadă. Poate tocmai din acest motiv, un singur element e clar conturat, indiferent de forma pe care o are: nasul Pinocchionian care creşte, creşte mereu, chiar sub nasul nostru care rămâne mic şi cârn.

Gabriel Poenaru este ArtDirector editura Gulliver Publishing.

Gulliver Publishing este o editură românească din Iaşi, care se adresează în special copiilor. Echipa editurii Gulliver este formată din oameni care au lucrat minim 15 ani cu cartea, în special cartea pentru copii, obţinând de-a lungul timpului premii şi nominalizări la unele dintre cele mai importante competiţii de carte din România.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *