Radu Jörgensen – Exit 45. O tragedie academică americană (III)

Aşa cum stă in maşină, in BMW, fumand, şi spionand de la distanţă casa cu numărul 12444, imaginea celor trei raze de lumină – două gălbui şi aproape paralele, tăiate in unghi de o
a treia, verzui- albăstruie – la intersecţia cărora era intins, liniştit, deşi provocator, corpul femeii, ii trezeşte o erecţie aproape animalică. Simte tot ce simţise cu nişte săptămani bune în urmă în Alabama, în camera unui hotel bantuit de fantoma colonelului Tutwiler! E la pandă de mai bine de două ore. Şi ieri a stat vreo două. Bătranul a ieşit de două ori pană la poartă să-şi ia ziarul, poşta, să se uite in susul străzii. La un moment dat, şi azi, ca şi in ziua precedentă, a apărut o asistentă medicală, ingrijitoare, ceva de genul ăsta. Interesant că, inainte de a veni ea, bătranul a dat drumul la maşina de tuns iarba şi a lăsat- o să meargă in gol. După sosirea ei a oprit- o. CV inregistrează toate aceste mişcări şi incearcă să le găsească un sens. În toată lipsa de sens a acestei boli care te- ar impinge să vrei să tai iarba in ianuarie, există un sens, ar trebui să existe.
Povestea a inceput aşa. Bao Ling, chinezul care creşte bonsai – are vreo două duzini in biroul lui, lucru care- l face, ca asiatic, să arate ca un personaj- clişeu – şi care cică e pe jumătate japonez, s- a lăsat tras de limbă de CV. Cum e starea de spirit in departamentul ăsta? l- a intrebat CV. E nice, a zis Bao. Nice, Cu orice preţ, in orice condiţii. dar nu quite relaxed, a plusat CV. Atunci Bao a chiţcăit scurt, a ridicat din umeri şi s- a aplecat cu atâta interes asupra unui bonsai de conifer, încât ziceai că acum naşte ăla. Bonsaiul! Îi are împărţiţi în patru- cinci categorii, în funcţie de vlăstarul cu care a pornit la lucru, nişte puieţi.
— Îi chinui ca Inchiziţia, i- a zis CV.
— Nu, îi educ, a chiţcăit Bao.
— Măcar pe ei.
Iar chiţcăială. Ceva apă vie din stropitoare, sub braţul şi la puţulica bonsaiului, să nu se opărească. Acolo, în birou la Bao, sunt ferestre pe două laturi ale încăperii, e chiar pe colţul clădirii. Cu vedere departe, spre dealul Observatorului.
— Toţi stau până ies la pensie. Crezi că o să rezistăm? l- a testat CV, mimând solidaritatea de branşă.
— Unii nu stau. Unii nu rezistă. Collapse, boom!
— Cine collapse boom?
— Professor Richardson.
— Când?
— Acuuum… trei ani. Da.
— A căzut din picioare?
— Nu, collapse mind. Boom! Nu şi- a mai adus aminte clasă.
— S- a dus în altă clasă?
— Nu, nu! Nu adus aminte are clasă. Boom, uitat şi plecat.
— Avea clasă şi a uitat de ea?
— Da, clasă care avut tot semestrul, deodată, boom!
— Şi ce- a făcut?
— Luat pălăria, ziarul Washington Post şi s- a dus.
— A plecat de la şcoală?
— Maşină, acasă, salutat câţiva colegi, vesel, era om vesel,
şi gata, dus.
— Cum îl chema?
— Richardson, profesor foarte bun. Ştia mult topologie. Eu
vorbit topologie cu el, era expert.
Altă stropitoare, CV are impresia unui joc de- a agenţii secreţi din timpul Războiului Rece. Acţiunea care maschează schimbul de informaţii e de rutină, contrastând, ca importanţă, cu informaţia transmisă. Miză mare, grădinar absent.
— Şi într- o bună zi… la ce vârstă?
— Nu era de pensie. Mai avea patru, poate cinci, nu ştiu sigur.
— Ani? Şi a plecat, zici, şi- a luat umbrela, hai salut, Bao, şi s- a dus.
— Bao nu era la şcoală, auzit de la Professor Singh.
— Ăsta cine mai era?
— Professor Singh dat afară, foarte exigent.
— Bine, revenim la el imediat.
— Nu putem revenim, Bao are clasă de Diferenţiale, cu quiz
number one.
Şi dus a fost, la clasa de Ecuaţii Diferenţiale cu quiz. Iar CV s- a aşezat în faţa claviaturii, a accesat catalogul colegiului, s- a dus patru ani în urmă şi l- a găsit: Tony Richardson. Ca pe
regizor, i- auzi! Absolvent de Michigan în 1964, Master’s în Engineering la Dukes, Master’s şi PhD în Applied Math la University of Toronto, ăsta ultimul în 1973. Una peste alta, la
SVUJC vreo 22 de ani. Şi deodată boom, zice Bao, luat umbrela, hai salut, care clasă, măi Singh, stai că mă duc la peşte.

●Radu Jörgensen – Exit 45. O tragedie academică americană, editura HUMANITAS, 2017

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *