Radu Jörgensen – Exit 45. O tragedie academică americană (I)

Întrerupt însemnarea de mai sus acum două zile. O studentă venise să întrebe, la consultaţii, dacă sinusul e funcţie periodică. După trei minute mi s- a destăinuit că e HONOR STUDENT.
Bine, ei mint mult, majoritatea mi- au spus deja că ceea ce fac cu mine e ultimul lor curs din program, cu alte cuvinte, dacă îi trec eu, au terminat. Bullshit! Despre polonez acum: ziceam că nu e hotărât dacă să simuleze că ia lumea în serios sau să aibă curajul să- şi bată joc de ea. Trăieşte păcălindu- se că, deşi nu dă doi bani pe toate meschinăriile din jur, lumea nu- şi dă seama de asta. Or, ei îşi dau seama. Păi ieri, la şedinţa de divizie, în mijlocul unei pauze a delegatului de la tehnic care explica neexplicând noul sistem de înregistrare online al studenţilor, s- a auzit Woju muşcând dintr- o roşie din alea mici şi dure, cherry tomato. Ne- au dat ăia la începutul şedinţei să halim ceva a la bufet. A muşcat din roşia aia în rândul trei de ziceai că- l stropeşte pe eminentul semianalfabet de la catedră. Hazul vine de acolo că el credea că o face pe şest. Dacă nu mi- aş fi jurat să nu m- amestec, l- aş provoca cumva să ia taurul de coarne şi să-şi complice existenţa cu totul. E mereu pe buza prăpăstiei. Deşi e cel mai sincer dintre ei, e totuşi nesincer pentru liga celor sinceri. Una de la Italiană, blondă, ridată, dar cu nişte sâni enormi. Să vezi cum s- au întors vicepreşedinţii cu spatele la ea şi cu faţa spre ţâşnitoare când a trecut pe lângă noi. Workshopul, dresura,
biciul, mama lor de universitari americani! Iar eu am rămas descoperit şi nu m- am sinchisit să fac nici un gest. A trecut cumva cu ţâţele alea mari chiar pe sub nasul meu. Mi- a aruncat o privire urâtă: cum adică, tu nu te întorci cu spatele? Dacă mă duc eu şi completez acum o hârtiuţă cum că mă tracasezi sexual nemutându- ţi privirea din calea sânilor mei? W mi- a confirmat mai târziu impresia: carieriştii, birocraţii, bărbaţii de paie şi- au făcut un reflex din a simula dezinteresul. Cine, noi? Vai de mine! Nici nu ştim dacă avem sexul cu noi azi în pantaloni, dacă suntem bărbaţi, într- unele zile mai suntem, ce zi e azi?
Aş vrea ca spionii să rămână pe loc, să nu ştiu. Dar le- a trebuit mai puţin de o nanosecundă şi acum ştiu. Am jucat două ore de tenis cu un student al meu. M- a aler –
gat negrul după mingi… Avea un rever excepţional, ca al lui Djoković. Părinţii sunt din Congo, el a crescut în West Virginia. Unul dintre cei cinci African- Americans dintr- un orăşel de munte. Cu sportul, cu ce altceva să reziste? Cică într- un (alt) sătuc, la baza muntelui, unde şi- a făcut un an de colegiu înainte să vină la noi, erau 450 de locuitori, din care 440 înregistraţi ca White- Caucasians, din care 406 de origine irlandeză. Cum or fi ajuns irlandezii în West Virginia? Marţi aş fugi până la Boston, e ziua aia de pregătire a cadrelor STEM. Nu sună mişto? Am un libido îngrozitor. M- am surprins mişunând în urma vecinei de la doi. Cu o femeie neagră nu m- am culcat încă niciodată. Lăsase în urma ei un parfum dulce- acru, cred că am mirosit cândva un Dolce ca ăla, dar nu sunt sigur. M- am
gândit s- o arunc în po veste. Care poveste a ajuns cumva în Europa şi în Africa Centrală în acelaşi timp. Bietul W, dacă ar şti el pe unde- l port pe tizul lui. Eu ca eu, dar blondul, în romanul lui! Pe unde n- a fost niciodată până la cei patruzeci- şi de ani ai lui şi nici nu va ajunge. Caietele albastre (learning process helping tool)1 la episodul Ron. Negăsind toţi caiete albastre, unii dintre studenţii lui Ron au luat verzi. Komsomolista Denisse iritată, ce- i aşa de greu să- i convingi? Îi pun să le vopsească, a spus Ron cu o falsă seriozitate.
Îşi permite să facă mişto, e la pensie de doi ani, acum suplineşte două- trei cursuri, dar nu mai e la mâna colegiului. Dintre cei prezenţi numai eu, polonezul şi, culmea, lungana ne-am permis să zâmbim. Ceilalţi erau foarte atenţi la Denisse, să vadă dacă le dă voie. Or, ea, cu gura strânsă, strânsă. Iar ei, profesori universitari, cuminţi, cuminţi!

●Radu Jörgensen – Exit 45. O tragedie academică americană, editura HUMANITAS, 2017

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *