Nicolae S. Şucu, „Viaţa şi aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908–1918” (1)

Fragment din nota asupra ediţiei
Acest manuscris inedit ajunge acum pentru prima oară la cunoştinţa publicului. Este intitulat de mâna autorului, pe prima pagină, Viaţa unui român din Bulgaria între ani[i] 1908–1918 (începând de la pagina 19 a kaietului. Propiul manuscris. Nicolae S. Şucu). Este păstrat, de peste şase decenii, la Biblioteca Academiei Române (Secţia manuscrise, cota A 333) şi provine din fosta arhivă a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“, preluată în decursul anului 1953. Nu deţinem însă informaţii care să ne lămurească cum şi când a ajuns acest caiet cu însemnări în posesia marelui istoric. Faptul că Iorga a fost destinatarul memoriilor lui Nicolae S. Şucu nu trebuie să ne surprindă. Imensa popularitate pe care a dobândit-o în timpul campaniei din 1916–1918 l-a transformat pe istoricul şi omul politic român într-un depozitar al mărturiilor unora dintre cei care au luptat în Marele Război. Putem bănui că Nicolae Şucu a început să-şi aştearnă amintirile pe hârtie cândva în preajma războaielor balcanice. O simplă analiză grafologică arată că însemnările sale au fost reluate după o pauză mai lungă, cel mai probabil pe la sfârşitul anului 1917, când se afla la Constanţa, prins cu activităţi administrative. Scrisul mai degrabă şcolăresc din primele pagini se schimbă într-o scriitură mai sigură şi mai rapidă la pagina 16 a manuscrisului (v. infra, facsimilul de la p. 93).
viata-si-aventurile-unui-cioban-roman-in-bulgaria-in-vremuri-de-razboi-1908-1918-nicolae-sucu

Caligrafia dezvăluie o persoană obişnuită să scrie regulat, atât în română, cât şi în bulgară; astfel, manuscrisul conţine şi unele cuvinte rezultate din contopirea alfabetului latin cu cel chirilic (v. infra n. 2 p. 103 sau chiar facsimilul paginii de titlu, reprodus infra la p. 61). Mai ales spre ultimele pagini, autorul revine uneori la scrisul „şcolăresc“, probabil sub imperiul emoţiilor (v. infra, pp. 206–207). Ultima parte a manuscrisului capătă caracterul unui jurnal zilnic, ţinut în perioada octombrie 1918 – februarie 1919. Observaţiile devin tot mai lapidare, iar autorul încearcă să ne lase impresia poverii insuportabile de pe umerii celui rămas singur, la mila străinilor. Îndemnurile patriotice din ultimele pagini contrastează cu tonul în care Nicolae Şucu a început să-şi redacteze aceste memorii. Este, cel mai probabil, o măsură de precauţie, într-o încercare de a se pune la adăpost în eventualitatea unor evenimente imprevizibile. Manuscrisul este alcătuit din 65 de pagini scrise pe un caiet de tip registru contabil, cu cerneală – cu excepţia numerotării paginilor, a unor sublinieri sau tăieturi şi a unei adăugiri; acestea sunt făcute cu creion negru şi albastru (v. infra, p. 206). Cu o singură excepţie (v. infra, n. 2 p. 193), scrisul este continuu, fără alineate sau altfel de împărţiri. În ediţia de faţă textul manuscrisului este reprodus integral şi fidel. […] Fotografiile de la finalul volumului au fost adăugate în redacţie şi au fost alese astfel încât să ilustreze faptele, scenele şi personajele descrise de memorialist. […] Adăugând manuscrisului un studiu introductiv, o cronologie, note de subsol consistente şi un dosar iconografic, am încercat să schiţăm pentru cititor panorama unei epoci din istoria României şi a Balcanilor puţin cunoscute azi, deşi atât de bogate în consecinţe.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *