Traumerei

Un singur acord, e drept, scris de Schumann, dar mă rog, un simplu accord, o atingere unică a clapelor şi memoria reverberează sau poate nu memoria ci încărcătura emoţională cu care primavera îşi face apariţia

Traumerei!

Degeaba încerc să-i zic altfel: reverie, visare romantică, alunecare în fantezie, trăiri abstract emotive…. nu merge.

N-ajunge!

Fantastică această sonoritzare germanică capabilă să definească trăirile lumii în care fantezie şi realitate se completează reciproc, în care cadenţele metaforei se traduc în permanenţe mitice, în care furiile dezlănţuite se topesc în reverii crepusculare, în care omul îşi permite să se redefinească- fie trufaş fie umil – dar să-şi găsească resursele existenţiale… un fel de definiţie empiric concepută, evident, a romantismului, pentru că ce altceva ar fi Traumerei, nu?

Da, dar e vară şi rătăcirile intelectualiste nu-şi au locul, mi-ar plăcea pur şi simplu, îmi zice Schumann, să fiu la Heidelberg, eventual, să stau pe una din terasele “Schloss”-ului, să văd rododendronii înfloriţi şi să ascult “Kinderzenen” , poate numai #7: Traumerei!

Necker-ul curge în matcă civilizat dirijată, un râuleţ acolo, dar Rinul e pe aproape şi dacă fac un effort ceva mai substanţial mă aşez pe una din “Romantische strasse” cu care Bavaria e împânzită şi din schloss în schloss întru în istorie, dar pentru că nu-mi place ideea, fug, din accord în accord şi din vers în vers, către universul acela unic al fanteziei dezlănţuite, fie “Die Sturm” a lui Beethoven, fie de “Die Lorelei” a lui Heine şi, de ce nu, fie de ceea ce ştiu cel mai bine: Eminescu!

 “Şi în fundul marii aspre, de safir mândre palate

Ridic-bolţile lor splendizi, şi-a lor hale luminate.

Stele de-aur ard în facle, pomi în floare se înşir:

Şi prin aerul cel moale, cald şi clar, prin dulci lumine

Vezi plutind copile albe că şi florile virgine,

Îmbrăcate-n haine-albastre, blonde că-auritul fir.”

Cam puerilă atitudinea mea la ora asta, nu? Stau într-o realitate violent… reală, ca să zic aşa, confrunt păcălelile zilnice cu eroism, cum atât de”constructiv”am învăţat cândva, sigur că degeaba, dar să nu deviem, dau cu tifla maturităţii care vine când cu vârsta şi atunci nu e mare scofală, când cu înţelepciunea, care se vede a fi destul de subţire şi atunci bat câmpii.

Ei, şi?

Îmi place pământul ăla însângerat din care au ieşit şi Charlemagne şi Frederich Barbarosa şi Goethe şi Beethoven şi Kant şi Nietzsche şi Heidegger şi Ştefan Zweig şi Thomas Mann şi lista ar fi cam fără sfârşit …

Drumurile se învârt în jurul oamenilor cu o curioasă asociere, ideea de trecere este estompată de permanenţa lui A Fost şi de saltul către Va Fi, osmotica asociere între ceea ce se vede şi ceea ce se subînţelege dă substanaţă lumii aceleia care vine continu, indiferentă la tribulaţiile vieţii pe care reluctant chiar o numim istorie.

Se vede că nu se poate să nu dau cu nasul, chiar contorsionat de mirosurile ei grele, de istorie,! Limitare în gândire, asta e de fapt!

Dar fug din nou, vă asigur: Rilke!

 

“Acesta e un singur cer?

O limpede, albastră nesfârşire

Pe care-aleargă nouri străvezi,

Şi-ngradiri de alb din când în când,

Şi-n zare tonu-acela cenuşiu, subţire,

Pe fondul roz al serii ondulând,

Şi peste toate calma strălucire

A soarelui care apune.”

 

Stranie alcătuire

În sine zbuciumată şi sprijinită-n sine,

Cu aripi uriaşe şi chipuri şi cortine,

şi munţi în faţă celor dintâi stele,

şi-o poartă-n depărtări adânci, pe unde

doar păsările dacă pot pătrunde”

                                    

Pe urmă, toate celelalte se reduc, istoria rămâne o colecţie de “antichităţi” închise într-un muzeu, prezenţa ei are ”în sine ceva care a trecut”-zice Heidegger-ceea ce rămâne este această inexplicabilă colaborare cu inefabilul, poate cu acea ideatică redresare a substanţei emoţionale cu care ne definim din când în când şi prin care pătrundem sau ne amăgim că pătrundem în teritoriile de “dincolo”, că incomensurabilul ne vine aproape…

TRAUMEREI!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *