Toţi cei care încep o nouă etapă din viaţă, cu un nou serviciu adus oamenilor, stau multă vreme pe bară, sau prinşi într-un job neplăcut, şi zilnic văd crescând în jurul lor o nevoie. Uu proiect . Um tip de serviciu care lipseşte.
La un moment dat unii încep. Încep de la zero, sau îşi dau demisia şi apoi încep de la zero. Cum reuşesc aceşti oameni?
Credem că e nevoie de curaj.
Sigur, e nevoie de curaj. Dar ideea mea de azi e că nu e nevoie de atât de mult curaj pe cât se crede. De ce asta ? Pentru că e atât de multă uniformizare, oboseală şi tristeţe în lume, e atât de clar că unele lucruri trebuie făcute, din lista aceea de idei care schimbă lumea şi o fac iarăşi o căsuţă mica pentru copii mai mari, încât oricine începe va primi din prima clipă reacţii, încurajări, un val de ajutoare la toate nivelele, susţinere sinceră şi chiar virală. Imediat lumea vorbeşte, se bucură, vine ca la pâine caldă.
De aceea, trăim cu voia altora poate sau mai ales cu voia noastră într-o mare minciună. Ni se pare că e greu să începem visul, marea lucrare care poate fi mică dar e mare pentru că e visul nostru frumos. Ei bine, luaţi pixul în mână şi un aparat de luat pulsul inimii.
Calculaţi necesarul de curaj care vi se pare că se impune.
Puteţi pleca la drum liniştiţi cu jumătate de curaj, sau o treime. Restul va veni de la sine.
