Proză rezistentă în ”Pereți subțiri”

Pereți subțiri este prima carte pe care o știu – prin lectură directă, desigur – din portofoliul Anei Maria Sandu. Nu este, desigur, spre lauda mea că am ajuns atît de tîrziu la literatura de foarte bună calitate pe care o face această scriitoare care are încă alte patru titluri de autor (trei la Polirom, unul la Cartea Românească). Dimpotrivă – am fost, pînă acum, spre paguba mea mai ales, departe de o scriitoare matură, de mare forță și eleganță.

Pereți subțiri  (carte apărută, de asemenea, la editura Polirom, în redutabila colecție de proză  de acolo, Fiction Ltd.) adună 17 proze scurte într-un puzzle și ceea ce rezultă poate sta, lejer, și drept roman. Este sau ar fi un roman despre un bloc cu patru etaje din București, în care au loc tot felul de întîmplări de viață, multe obișnuite, ordinare așa-zicînd, dar, prin harul de le povesti, făcute să fie extraordinare de către Ana Maria Sandu. E un bloc, oarecum obișnuit pentru București, în care doamna Ana Maria Sandu pune, cu o extraordinară finețe și cu tact de mare prozator, viață. Mai precis, așa cum formula doamna Simona Sora într-un text de întîmpinare pentru această carte, ” Cea de-a cincea carte a Anei Maria Sandu e, înainte de orice, o poveste despre timp, reluată cînd cu încetinitorul, cînd cu repezitorul, cînd cu gros-planuri, cînd cu focalizări pe anumite gesturi şi personaje.”. Deci, viață și timp; deci, viață, deci timp…

pereti subtiri

M-am gîndit, nu ascund, citind această carte, lîngă ce aș putea să o pun, într-un posibil raft privilegiat cu cărți.

Prima referință care mi-a venit în minte în acest joc al asocierilor  a fost proza scurtă a Adrianei Bittel. De altfel, așa ca o picanterie, există mai multe referințe în ”Pereți subțiri” care plasează o acțiune sau alta nu la mare distanță de un teritoriu bucureștean pe care, și prin biografie, dar și prin proza pe care o face domnia sa, Adriana Bittel îl cunoaște foarte bine.

De asemenea, m-am gîndit de mai multe ori (cu plăcere, fiincă este o carte pe care o apreciez foarte mult) la volumul, publicat tot la Polirom, al Yasminei Reza, ”Fericiți cei fericiți”. Și în privința structurii, și în privința rafinamentului de a scrie proză, cred că ”Pereți subțiri” poate fi plasat, demn, în vecinătatea titlului mai înainte menționat.

Sigur, acesta a fost un joc. Poate că, în fond, unul copilăresc, unul care merită de fapt o echivă în cazul carții doamnei Ana Maria Sandu. Fiindcă, în judecata (făcută despre un autor sau o autoare de literatură) care este subîntinsă de tentația de a vedea și de a numi ”cu cine seamănă”, ”a ce aduce”, ”a ce sună”, în cazul de față răspunsul este de fapt unul foarte la îndemână:  sună a literatură de foarte bună calitate. Suna a imaginație dovedită de prozator pur sînge. Sună a abilitate de a înțelege, rafinat, lumea și oamenii și sună a talent remarcabil de a spune povești, de a face, în cîteva pagini doar, portrete memorabile de oameni.

Sună foarte bine, de fapt, proza pe care o face doamna Sandu. Impresionant de bine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *