Pian, safoxon și puțină iubire sub carne

arcub eveniment

Sunt obișnuit cu muzica pe care o fac eu pe hârtie. Mai dificil este cu muzica ce trece de epidermă, care nu se află în controlul meu exclusiv și care alunecă spre emoții din ce în ce mai puternice într-un mod complet supus hazardului. Uitasem cum te poți pierde, la modul ideal de frumos, între liniștea sibilinică a unui pian și tumultul asurzitor al saxofonului. Există un contrast doar în aparență, dar cum pe noi ”urechea ne înșeală”(căci nu suntem muzicologi și poate nici nu aspirăm să fim), suntem norocoșii câstigători ai complementarității celor două instrumente care nasc o muzică spațială, curgătoare, frumos de firească. Pe scurt, ne bucurăm mai mult de ceea ce simțim la nivel de emoție profundă. Profanii genului câstigă prin poveste.

Ambele instrumente ne introduc într-o poveste care nu poate să nu fie personală la final. Saxofonul te face să-ți explorezi piscurile, în timp ce pianul te întregește, îți oferă întregul. Pendulația are un chip uman ce alunecă spre ceea ce oamenii numesc frumusețe când nu știu cum să calibreze frumosul fără să-i diminueze importanța.

Călătoria spirituală a fost comună

De aici și aura emoțională care îmbracă concertul lui  Alex Harding și Lucian Ban, care a încheiat prima stagiune Artist in Residence, pe scena ARCUB. Saxofonistul Alex Harding  a revenit în România, la invitația pianistului Lucian Ban, pentru ultimul concert al seriei tematice „Jazz-ul în secolul XXI – de la tradiție la avangardă”.

Apreciat drept unul dintre cei mai importanți saxofoniști bariton în jazzul contemporan, Alex Harding a poposit la ARCUB pe 22 iunie, cu un sound personal, ancorat în blues și în jazzul free de avangardă. Concertul „Somethin’ Holy” | 2017 Reunion Tour este cea mai recentă colaborare dintre Alex Harding și pianistul de origine română Lucian Ban. Istoria muzicală este mai veche de atât. Cei doi artiști evoluează frecvent împreună de aproape două decenii, formând mai multe proiecte împreună, editând o serie de albume sub nume propriu și susținând sute de concerte de ambele părți ale Atlanticului. De acolo curge muzica și istoria ei. De acolo începe călătoria care se tot întinde peste tot.

Saxofonul îți deschide carnea unde ai ascuns cuvintele

Prin saxofan un pic de ”America” a curs în fiecare dintre spectatori. Safoxonul spunea o poveste veche despre suferință, despre tăcere adâncită, despre cuvinte îngropate de carne, care acum prindea viață. Pianul ne amintea de speranță, de frumusețea creației în timp ce saxofonul evoca suferința și amintea de creator. Miracolul creației revenea din nou în brațele creatorului, iar cei doi se contopeau cu muzica așa cum publicul se contopea cu toată povestea. Publicul nu a avut timp să zboare brambura pe această muzică. A fost tot timpul acolo și practic călătoria fiecăruia a devenit una colectivă. După fiecare a avut timp să zboare de unul singur. Până la urmă, lăuntrul nostru nu se hrănește doar cu muzica de pe hârtie. Martor mi-a fost un saxofon și un pian care mi-au amintit să iubesc lumea pur și simplu.

Inițiată de ARCUB în luna noiembrie a anului trecut și curatoriată de pianistul de origine română Lucian Ban, prima stagiune Artist In Residence a ajuns la final. Modelat după programe similare din lume — San Francisco Jazz, programele organizației Serious in UK, Roulette în New York sau Bimhuis în Amsterdam, Artist In Residence pune în centrul atenției Artistul-Curator.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *