Anchetă LA PUNKT: 7 cărți pentru vara lui 2017

IOANA PÂRVULESCU (scriitoare, critic literar, eseistă)

În ultimul timp toate televiziunile ne asasinează cu obsesia pentru distracție. Termenul (”marea distracție, trei zile de distracție, distracție la mare, distracție în parc etc.”) este folosit ca un fel de echivalent pentru spălare pe creier, zbenguială tâmpă și, mai ales îmbulzeală și zgomot. Pentru cei care detestă toate cele de mai sus, iată o alternativă.

  1. Pe vreme ploioasă, așadar mai degrabă pentru cei care merg spre nord, o carte despre cărți: O inimă inteligentă de Alain Finkielkraut, în traducerea Simonei Brînzaru, apărută la Editura Humanitas. Vă veți delecta cu interpretări  făcute de inteligența inimoasă a autorului  la Kundera, Vasili Grossman, Dostoievski, Camus, Philip Roth, Henry James, Karen Blixen și Sebastian Haffner. Dintre acestea cel mai mult mi-a plăcut și m-a câștigat cea despre Panta rhei.
  2. Tot despre cărți, dar altfel, pentru cei care cred în ele și le iau (măcar în gând) cu ei, binecunoscuta Fahrenheit 451, în traducerea lui Petre Solomon, Editura Paladin, 2016. Se recomandă lectura la temperaturi sub 451 grade Fahrenheit (adică aproximativ 233 grade Celsius), ca să nu vă ia foc cartea. Romanul merit recitit, chiar dacă îl știți, vă va năuci actualitatea unor secvențe. Și gândiți-vă că a apărut în 1953!
  3. Pentru cei care rămân acasă, o carte de ținut în primul raft al bibliotecii. Ediția integrală a prozei lui Kafka, îngrijită și postfațată de Cristina Cioabă și tradusă de Mircea Ivănescu, la Humanitas fiction (care tocmai și-a sărbătorit 10 ani de existență. La mulți ani!)
  4. Mi-a plăcut romanul de anul trecut al lui Julian Barnes (un scriitor căruia caut să nu-i ratez noile titluri, de la Papagalul lui Flaubert încoace): Zgomotul timpului, despre viața lui Șostakovici, tradus de Virgil Stanciu la Nemira. Un exercițiu de înțelegere, incomod și cumva în contra curentului: mult mai ușor și ”trendy” ar fi fost să-i caute toate hibele vieții, toate cedările, toate slăbiciunile, să facă din el un monstru. Aici, cât omenesc se adună în fiecare scenă! Îl recomand melomanilor, indiferent unde-și petrec concediul.
  5. Într-un top din Le Figaro despre cele mai bune cărți de pretutindeni, benzile desenate cu Asterix și prietenii lui au fost pe locul 24, între 1984 de Orwell și Cântăreața cheală de Ionesco. Asterix, viteazul gal, primul album de Uderzo și Goscinny a apărut recent la Editura Art. Un antidot pentru enervările din concediu, indiferent dacă sunteți în concediu cu copiii sau fără ei.
  6. Nu e de ratat al doilea roman al redutabilului clasicist Andrei Cornea, Lanțul de aur, abia lansat la Bookfest. Subiectul, despre sfârșitul școlii filosofice de la Atena e dezvăluit într-o narațiune plină de surprize. Ultile dulci – categoric! Și un prozator care se vede că s-a amuzat scriind.
  7. Iar la sfârșit, pentru cei care iubesc Timișoara și pe timișoreni… Dacă v-a scăpat cumva volumul Memorie și diversitate culturală la Timișoara: meserii și meseriași, vă rog să nu-l ocoliți. Este compus – spun compus pentru că are și interviuri, mărturii și splendide  imagini inserate – de către Smaranda Vultur, Vlad Colar, Thomas Remus Mochnacs, Gabriela Panu, și a apărut la Editura Brumar, în 2013.

 

ARMAND GOȘU (publicist, istoric)

1.Daniel David, Tratat de psihoterapii

2.Orlando Figes, Revoluția rusă

3.Tatiana Niculescu, Mistica rugăciiunii și a revolverului

4.MarianVoicu, Tezaurul României de la Moscova

5.Feliks Ciuev, Conversații cu Molotov

6.Randall D. Law, Istoria terorismului

7.Elena Vijulie &Stelian Tănase, Dinastia

 

Adrian G.ROMILĂ (scriitor, eseist)

 

1.Florin Iaru, Sânii verzi

2.Nicolae S. Sucu, Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război, 1908-1918 

3.Tudor Ganea, Miere

4.Bogdan Alexandru-Stanescu, Copilăria lui Kaspar Hauser

5.Radu Vancu, Zodia Cancerului

6.Alex Tocilescu, Imperiul Pisicilor

7.Matei Calinescu, Conceptul modern de poezie

bizar 213 

MELANIA CINCEA (publicistă)

Iată cele şapte titluri de carte pe care le recomand, incluse în colecţia mea de cărţi pentru suflet. Le voi enumera în ordinea alfabetică a numelui autorilor, pentru că mi-e greu să spun care îmi place mai mult.

1.Mandolina căpitanului Corelli, Louis de Bernières (Curtea Veche, 2007)

E o carte despre iubire, despre tristeţe şi despre fericire regăsită în mod nesperat. Dacă întâi aţi văzut ecranizarea omonimă a lui John Madden, veţi citi cartea avându-i în memorie pe Penélope Cruz, de o frumuseţe pură în rolul Pelagiei, şi pe Nicolas Cage, jucându-l admirabil pe căpitanul Antonio Corelli. Şi, evident, acordurile de mandolină.

2.Istoria iubirii, Nicole Krauss (Humanitas, 2017)

Este o poveste de dragoste tulburătoare. Care începe în Polonia anilor 1930-1940 şi ajunge în New York-ul de azi, învingând şi spaţiul, şi timpul. De puţin timp, romanul lui Nicole Krauss a fost ecranizat de Radu Mihăileanu. Cei care au văzut filmul spun că emoţionează la fel de tare ca şi cartea.

3.Castelul, biblioteca, puşcăria, Dan C. Mihăilescu (Humanitas, 2013)

O bijuterie literară despre feminitatea încoronată, despre feminitatea ultragiată şi despre feminitatea spirituală. O carte în care Dan C. Mihăilescu le-a ales ca antipozi pe Regina Maria şi Aniţa Nandriş-Cudla, una întruchipând „splendoarea feminităţii imperiale”, cealaltă, „nobleţea suferinţei ţărăneşti”. Iar între cele două, „exfoliind feminitatea erudită, ludică, juvenil-buimăcită, senzuală sau intelectuală, filială, fraternă, maternă”, le-a aşezat pe Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Cămărăşescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, Lena Constante, Adriana Georgescu şi Oana Orlea.

4.Colosul din Maroussi, Henry Miller (Polirom, 2011)

Un splendid jurnal de călătorie, scris de Henry Miller după întoarcerea sa din Grecia, la sfârşitul anilor 1930. Un omagiu pe care l-a adus acestei ţări, fascinat fiind şi de oamenii, şi de peisajele sale. Cred că e o carte care se cere citită (sau recitită) într-o vacanţă în Grecia. Pe o plajă pustie din Corfu, pe unde s-ar mai putea să mai fi rămas vreo urmă a paşilor lui Miller.

5.Casa de lângă lac, Kate Morton (Humanitas, 2017)

Nu mi se întâmplă cu multe cărţi să nu mă pot opri din cititul lor până la ore târzii din noapte. Cu cele scrise de Kate Morton – care au şi un aer de poveste, şi un iz detectivistic – da. Am descoperit această autoare recent, dar mi-a creat dependenţă după primul volum pe care i l-am citit, Grădina uitată. După ce am citit Casa de lângă lac, sunt sigură că mă voi reîntoarce la ea, cândva.

6.Am fost cândva femeie de onoare, Radu Paraschivescu (Humanitas, 2017)

O (nouă) carte superbă cu care Radu Paraschivescu îşi delectează publicul. Un volum scris în cheie confesivă, cu fraze savuroase, cu un umor elegant şi tonic. După doar câteva pagini din acest „tort al confidenţelor”, ca să-l citez pe autor, deja mi-am dat seama de ce a fost Bestseller la Bookfest 2017.

7.Lumina dintre oceane, M.L. Stedman (Polirom, 2013, reeditată în 2017)

Ca şi în cazul Mandolinei căpitanului Corelli, am citit Lumina dintre oceane având în minte scene din filmul omonim – cu suava Alicia Vikander, în rolul lui Isabel Graysmark, şi cu Michael Fassbender jucându-l pe Tom Sherbourne – şi colţul acela de paradis, de pe coasta de vest a Australiei. E o poveste frumoasă, despre iubire, despre pierdere, despre alegeri imposibil de făcut, care se citeşte plângând din când în când.

 

RADU PARASCHIVESCU (scriitor, eseist)

1.John Williams – Stoner (Polirom)

2.Paul Beatty – Io contra Statele Unite ale Americii (Litera)

3.Kassia St Clair – Culorile si viata lor secreta (Baroque Books & Arts)

4.Fredrik Backman – Un barbat pe nume Ove (Art)

5.Charles Darwin – Autobiografie (Humanitas)

6.Petre Barbu – Catararea in cer (Cartea Romaneasca)

7.Tahar Ben Jelloun – Casatorie de placere (Nemira)

bizar

FLORIN ONCESCU (scriitor)

1.Max Frisch, Montauk, The House Books, 2016 (1975). Proză autobiografică în care elveţianul foloseşte un episod autumnal al vieţii lui sentimentale pentru a se lansa într-o explorare de detaliu a unor episoade anterioare, sentimentale ori nu, încă şi mai interesante (relaţia lui cu arhitectura şi căsătoria cu Ingeborg Bachmann, printre altele).

2.August Wilson, Fences, A Plume Book, 1986. A.W. este un dramaturg american foarte apreciat şi deja dispărut, născut într-o familie mixtă mamă negresă / tată german, ale cărui piese vorbesc toate despre dificultatea de a fi negru în America. Ecranizarea piesei a primit patru Oscaruri în 2017.

3.Peter Singer, Ethics in the real world, 82 brief essays on things that matter, Princeton University Press, 2016. [Un argument pentru veganism. A alege moartea. Rinichi de vânzare? Tragicul cost al refuzului rezultatelor ştiinţei…]

4.Gay Talese, High Notes, Selected writings, Bloomsbury, 2017. [jurnalism]

5.William S. Burroughs, My education, A book of dreams, Penguin Books, 1995.

6.Hunter S. Thompson, Better than sex, Confessions of a political junkie, Gonzo papers Vol. 4, Random House, 1994. [„Kissinger a completat Banda celor Patru: Agnew, Hoover, Kissinger şi Nixon. O fotografie de grup a acestor perverşi ne-ar spune tot ce trebuie să ştim despre epoca Nixon.”]

7.Kurt Vonnegut, Letters, Delacorte Press, 2012. [„Cât despre o nouă căsnicie, voi avea 69 în noiembrie, iar tatăl meu, care şi-a abuzat inima şi plămânii cu tutun la fel ca mine, a ajuns până la 72. Deci nu voi cere niciodată unei alte femei să-şi ia responsabilitatea de a mă asista de-a lungul acestei etape accelerate de plecare.”]

 

DANA PÎRVAN (critic literar)

1.Scrisorar – Mihail Siskin

2.Zenobia – Gellu Naum

3.Scris pe trup – Jeanette Winterson

4.Laur – Evgheni Vodolazkin

5.Bucuria de a nu fi perfectă – Riri Sylvia Manor

6.Bogdan Alexandru Stanescu – Copilăria lui Kaspar Hauser

7.Nabokov – Scrisori către Vera

Și bonus: Radu Vancu – Zodia cancerului; Baricco – Novecento; Hrabal – O singurătate prea zgomotoasă

 

FLORINA NEGHINĂ (publicistă, blogger)

 

  1. Biblia. 

Consider că Biblia trebuie să fie citită atît de către credincioșii creștini, de către evrei sau alte confesiuni, cît și de către necredincioși. Ar putea fi ocazia perfectă pentru a se convinge cu ochii lor că multe din așa zisele citate pe care le recită nu există în Biblie. Am auzit și citit prea multe calamități în ultima vreme pentru a nu o recomanda, măcar din acest punct de vedere.

  1. ”Biblia” făuritorilor de partide mici, mai ales de partide de leader, ”Cum să NU fac un partid politic”, de Ioana Constantin.

Este nu numai o carte utilă, este o carte, cred, necesară. Oricine dorește să înființeze un partid politic trebuie să o citească, nu pentru că s-ar i s-ar putea întîmpla neapărat cele povestite în carte, dar măcar de unele tot s-ar lovi. Un ritm alert și o scriitură clară fac cartea epuizabilă în cîteva ore.

 

  1. ”Proștii Europei. Cum se sinucid ciivilizațiile”, de Traian Radu Ungureanu.

Cartea pe care TRU trebuia s-o scrie, așa cum îl știu eu pe TRU. Cu verb, cu vervă, TRU ne spune care este pericolul care ne pîndește, și îl identifică clar. Rară o asemenea minte și un așa condei, astăzi,excepțional curajul strigătului, într-o lume anesteziată parcă, abulică și incoerentă, la un cetățean al spațiului cvilizației, la un om care iubește atît de mult libertatea, inclusiv zonele ei de manifestare deplină, spațiul european și cel american.

  1. ”Dragostea durează trei ani”, de Frederic Beigbeder

Pentru că îmi permit momentele mele de frivolitate. O carte la care nu am avut nici o pretenție, dată fiindu-mi din portbagajul unei prietene, cu îndemnul ”Ia, să ai ce ciiti pe drum!”. Și da, este o carte de drum, fără prea mari complicații, fără noutăți, cel puțin pentru mine, dar poate de aceea mi-o voi aminti și peste ani: este cartea despre care discuți de fiecare dată cu prietenele, la cafea, chiar atunci, ori mai ales atunci cînd nu este pomenită.

5.”Cele opt păcate capitale ale lumiii civilizate”, de Konrad Lorenz

Este o carte apărută mai demult la noi, dar o carte pe care o consider necesară ca test personal al fiecăruia dintre noi. Raportarea la cele opt păcate ne poate edifica asupra tendințelor firești, ale educației pe care am primit-o și mediului în care am crescut și ne-am format. Ușor de demontat aspectele cu care nu sîntem de acord, cartea  poate ocupa lejer o parte din vara în care să încercăm să ne luminăm pe cît posibil asupra noastră și a lumii în care trăim. Nu lipsit de importanță, cartea este scrisă, ca și ”America la răscruce. Un dialog transatlantic”, de un om cu studii medicale, fondatorul etologiei și laureat al  premiului Nobel pentru medicină și fiziologie, Konrad Lorenz ne supune acuitatea intelectuală unui exercițiu necesar. Diferența de abordare și conducere a ideilor, față de Martin S. Martin, rămîne la latitudinea citiitorului de evaluat.

  1. ”Cetatea sub asediu”, de Teodor Baconschi

O carte-bijuterie, care dă posibilitatea celor care îl cunosc pe autor numai ca om politic să realizeze erudițiia și finețea gîndirii unui contemporan așa cum am dori mai mulți. Sub țesătura cărții, care te fură,  se află marile teme ale epocii actuale: rațiune, credință. terorism, tratate cu înțelepciunea omului cultivat, foarte bun cunoscător atît al firii umane și problemelor ei, cît și al societăților. Libertatea interioară și libertatea socială, văzute prin prisma diagnosticianului pătrunzător, dedicat, exhaustiv. O carte de neratat!

 

  1. ”Anatomia distructivității umane”, de Erich Fromm

Fromm este acel cercetător onest al științelor sociale și psihologice care caută cauza înainte de orice. Care și-a făcut drum printre Konrad Lorenz și neodarwiniști, găsind două forme anume de agresivitate, cea defensivă, absolut necesară supraviețuirii, și cea ofensivă, adevărata malignitate a spiritului uman, cea care duce la distrugere ori la autodistrugere. Fromm, un uriaș sociolog și psihanalist, reușește în această lucrare să asambleze elemente pornind din preistorie și ajungînd pînă la psihanaliză, trecînd prin neurofiziologie.

Cartea este utilă tuturor celor care vor să știe despre ce vorbesc atunci cînd deschid gura sau pun mîna pe stilou ori tastatură.

bizar 200

FLORIN TOMA (scriitor)

Cele 7 minuni, cele 7 râuri ale Paradisului, cele 7 virtuţi capitale… 7 zile, 7 arte, 7 pitici etc… deci, vă ţineţi de glume estivale! Deci, cele 7 cărţi ale verii! NOTĂ: Reţineţi, e vorba de cărţile pe care le citesc eu, nu sugerez nimic nimănui, nu mă aliniez la nicio modă, nu mă poziţionez în niciun trend.

De fapt, eu vorbesc de celelalte 6, pentru că lista începe – indubitabil, imbatabil, inconturnabil – cu:
1) Mircea Mihăieş – ULYSSES, 732. Romanul romanului (Polirom)
2) Vladimir Tismăneanu – Teze şi antiteze la Washington (Curtea veche)
3) Andrei Pleşu – Despre inimă şi alte eseuri (Humanitas)
4) Mihail Şişkin – Paltonul cu gaică. Proză scurtă. eseuri (Curtea veche)
5) Bogdan Suditu – Bucureştiul în locuinţe şi locuitori, de la începuturi până mai ieri (Compania)

6) Alina Pavelescu – Martha Bibescu şi vocile Europei (Corint)

7) Ismail Kadare – Firmanul orb. Povestiri (Humanitas Fiction)

 

ALEXANDRU CĂLINESCU (scriitor, eseist, critic literar)

N-aș vrea să sugerez   cuiva lecturi: măcar vara fiecare să poată citi ce are chef.

Voi spune doar ce am eu de gând să citesc în viitorul imediat sau ceea ce am început deja să citesc.

1.Andrei Pleșu, Despre inimă și alte eseuri.

2.Gabriel Liiceanu, O iubire din care se poate muri.

3.Dorian Branea, Statele Unite ale românilor

4.Ramona Ursu, Noaptea, ca hoții

Pentru aceste patru cărți nu cred că e cazul să aduc argumente. Ele mi se par de domeniul evidenței.

5.Un titlu care mă intrigă (s-ar putea să fie o surpriză plăcută): Arta lingușirii de Richard Stengel

6.La capitolul relecturi, îmi propun să recitesc (trișez: sunt deja în curs de) Jurnalul  fraților Goncourt.

7.Și, ca în fiecare vară, îmi iau porția de cărți polițiste. De mai mulți ani citesc vara câteva romane de Michael Connelly. Că tot n-am fost niciodată la Los Angeles…

 

OCTAVIAN MANEA (publicist)

Amenințările împotriva Occidentului (“a lumii pe care America a facut-o”, cum ar spune Robert Kagan) din afara:

1.Thomas J. Wright,  All Measures Short of War. The Contest For The 21st Century & The Future OF American Power, Yale University Press, New Haven & London, 2017.

2.Eliot A. Cohen, The Big Stick. The Limits of Soft Power & the Necessity of Military Force, Basic Books, New York, 2016.

3.Richard Haass, A World In Disarray. American Foreign Policy and the Crisis of the Old Order, Penguin Press, New York, 2017.

Amenințările împotriva Occidentului din interior:

4.James Kirchik, The End of Europe: Dictators, Demagogues and the Coming Dark Age, Yale University Press, New Haven & London, 2017.

5.Edward Luce, The Retreat of Western Liberalism, Little, Brown Book Group, London, 2017.

Lumea în care trăim:

6.Marc Sageman, Misunderstanding Terrorism, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 2017.

+ un Amazon Audiobook

7.2 contemporani, drumuri diferite, aceeasi luptă: o biografie în paralel

Thomas E. Ricks, Churchill and Orwell. The Fight for Freedom, Penguin Press, New York, 2017

bizar 105

CLAUDIU T. ARIEȘAN (eseist, profesor universitar)

pentru că vara trebuie să te distrezi cât pentru tot anul, ecce libri:

 

  1. Radu Paraschivescu, Am fost cândva femeie de onoare şi alte povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2017 – pentru că este cea mai amuzantă carte nouă de pe piaţa autohtonă.

 

  1. Ioana Pârvulescu,Inocenţii, Humanitas, Bucureşti, 2016 – pentru că dăruieşte cea mai amuzant-nostalgică evocare a copilăriei universale de la Iordan Chimet cu Antologia inocenţei.

 

  1. Dorin RaduTovarăşa Singurelu, Datagroup, Timişoara, 2017 – pentru că oferă cea mai amuzant-realistă reconstituire a României anilor ’80 din 1990 încoace.

 

  1. Grete Tartler, Umor şi satiră în literatura arabă clasică, Polirom, Iaşi, 2017 – pentru că propune, indirect, cea mai favorabilă (şi mai delectabilă) perspectivă posibilă azi asupra spiritului şi tradiţiei arabe.

 

  1. Søren Kierkegaard, Epilog neştiinţific definitiv, vol. I-II, trad. (chiar) din daneză Adrian Arsinevici, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2017, 1125 p. – pentru că, în ciuda anvergurii, compensează cu fiece rând drept cel mai grav şi deopotrivă cel mai comicolog (amuzat şi amuzant) filozof ever.

 

6-7. Jerome K. Jerome, Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi câinele) plus Trei pe două biciclete fiindcă trebuie să mai fim şi serioşi… Glumeam: pentru că sunt cele mai funny cărţi despre vacanţe scrise vreodată. Orice ediţie e bună!

 

DIA RADU (publicistă)

7 cărți pentru șapte buzunare, 7 cărți mici pentru oameni mari, care se citesc pe nerăsuflate pe plajă, în tren, la umbra nucului, nu mai zic că merg bine chiar și sub adierea aerului condiționat dintr-un București răstopit.

 

  1. Adam Bodor – Zona Sinistra (Humanitas),  pentru că, așa cum spunea Peter Esterhazy, după ce-l citești pe Bodor, poți fi sigur că ai viețuit și tu o vreme în visul lui.

 

2.Knut Hamsun – Foamea (Humanitas), splendid roman autobiografic, desfășurat pe străzile unui Oslo din alte vremuri.

 

  1. Jose Luis Peixoto – Nici o privire (Polirom), cine se gândea că portughezul născut în 74, plin de piercinguri și de tatuaje, poate scrie la fel de bine ca marii sudamericani?

 

  1. Bohumil Hrabal – O singurătate prea zgomotoasă (Polirom), pentru că e dark, poetic și te face să te simți ca-n versul lui Ion Mureșan „singur ca un țipăt în curtea spitalului”.

 

5.Andrei Crăciun – Aleea Zorilor (Polirom), „povestea inocenței de dinainte să ni se întâmple viața”, zice autorul pe ultima copertă. O cărțulie scrisă într-o singură suflare și o singură frază, minunată replică la romanul lui Hrabal, după 25 de ani și poate tot atâtea singurătăți. (a se citi întâi punctul 4)

 

6.Merlich Saia – Garda de corp (Tracus Arte), un  poem cât o carte, ironic, trist și foarte inteligent, care nu seamănă cu nimic din poezia română contemporană.

 

  1. Ștefan Agopian – Manualul întâmplărilor (Polirom), pentru că lenevelile și revelațiile personajelor, somnolențele și plictisul lor merg bine cu dulceață și-un pahar de apă, de la 38 de grade în sus.

 

 

DANIELA RAȚIU (scriitoare, publicistă)

 

  1. Aviatorul, de Evgheni Vodolazkin, editura Humanitas. Mi-a plăcut ”cheia” în care a declarat/spus/afirmat Dan C. Mihăilescu cum că Aviatorul, Laur, sunt cărți despre ”sufletul rus”. Și, da, trebuie să treci prin Arhipelagul lui Soljenițân sau Povestiri din Kolîma a lui Șalamov, ca să îl ”prinzi” pe Vodolazkin. Și de neratat, cum ne sfătuiește tot Mihăilescu, Svetlana Alexeievici cu Vremuri second hand.
  2. Vanessa și sora ei, de Priya Parmar, editura Humanitas. Vanessa Bell, pictoriță, sora Virginiei Woolf. O carte-roman-documentat scris de parcă ar fi ieșit din condeiul Vanessei Bell, ca un jurnal autentic, construind o lume fascinantă – a acelor vremuri. Celebrul Grup Bloomsbury, influența lui, a personalităților care îl compuneau asupra artei și literaturii secolului XX. Pentru cei care o iubesc pe Virginia Woolf, al ei tormented soul, și a ei epocă fascinantă – o lectură care deschide o ușă spre acel timp.
  3. Bricabrac. de la coșmarul real la realismul magic, Lucian Pintilie, editura Nemira. O lectură obligatorie pentru cei pentru care nu există granițe între literatură, teatru, film, dar și reconstituirea unui timp, a unei biografii care a marcat o epocă.

4.Disco Titanic, de Radu Pavel Gheo, editura Polirom. Un roman de o frumusețe covârșitoare, nostalgic și puternic în același timp.

5.Statele Unite ale Românilor. Cărțile călătoriilor românești în secolul XX, de Dorian Branea, editura Humanitas. Pagini remarcabile, e ca și cum îți pui lentilele adevărate pentru a citi despre călătoriile românești în secolul XX, în America.

6.Tortura, pe înțelesul tuturor, de Florin Constantin Pavlovici, editura Fundația Civică. Literatura concentraționară nu trebuie uitată. Așa cum nu poți uita cine ești. Trecutul nu trebuie uitat. El trebuie resuscitat din când în cânt, altfel șe așterne uitarea, amenzia.

  1. Matei Caragiale, Craii de Curtea Veche, Editura BPT, cu foi îngălbenite de vreme, ediție îngrijită și prefață de Perpessicius, cu un tabel cronologic întocmit de Perpesscius. Ne punem la punct cu apariții noi, cu cărți care miros a nou, a pagini nerăsfoite, necitite, dar uneori pur și simplu iei din bibliotecă, din raftul cu cărți vechi, câte un volum care e mai mult decât un obiect. E un pasaj de timp. Din raftul acela se scot mereu alte și alte cărți.

 

SIMONA PREDA (scriitoare, eseistă)

În funcție de stare, de ploaie, de caniculă, de conjunctură sau de dispoziție, iată care ar fi propunerile mele de lectură pentru această vară:

 

1.Pentru o seară sub semnul întrebărilor, în care posibile chestiuni ar fi raportarea la cel care lecturează, la cine sunt bărbații care citesc (ne referim la critică, la cei avizați, sau pur și simplu la cititorul de plăcere), la scopul acestei lecturi, la care ar fi  așteptările cu fiece filă parcursă și care este atitudinea apriorică în momentul în care un bărbat alege să citească o carte scrisă de o femeie –  recomand volumul editat de Lia Faur și Șerban Axinte, „Cum citesc bărbații cărțile femeilor!, Ed. Polirom 2017.

 

2.Pentru un moment mai introspectiv, legat de strania lume din interior, despre relațiile tale cu tine, despre cum te pot vedea alții, despre poet, poeți și mai ales despre poezie recomand volumul semnat de Radu Vuncu – „Zodia Cancerului Jurnal 2012- 2015”, Ed. Humanitas, 2017

 

3.Dacă e caniculă și aerul fierbinte, se asociază din plin recuzita cu mahalalele Bucureștiului de demult, cu izul fanariot și rețetele sofisticate din romanul semnat de Doina Ruști „Mâța Vinerii”, Ed. Polirom, 2017.

 

4.Dacă gândul fuge o clipă la tulburata lume adolescentină, recomand volumul semnat de Dan Ciupureanu, „Omar și diavolii”, Ed. Polirom, 2017- un scris concentrat, cu o frazare alertă și percutantă, un roman centrat pe ideea devenirii, a parcursului, o carte despre zbaterile interioare.

 

5.Și când simți de aiurea miros de mare, sau ți-e dor pur și simplu de valuri, de denumiri exotice și savori tropicale atunci un fir subțire, ca un năvod, te poate lega și arunca direct în lumea poveștilor din romanul lui Radu Niciporuc, „Pascal desenează corăbii”, Ed. Cartea Românească, 2016.

 

6.Dacă s-ar putea face istorie postfactică, poate că multe lucruri ar lua o altă turnură, însă din păcate Gulagul, acest imens malaxor de vieți umane, a confiscat o bună parte din destine. Deportări dureroase, de neînţeles pentru femei cu copii, pentru bătrâni și pentru mulți alți actori ai istoriei pe care Codruț Constantinescu le analizează cu o admirabilă răbdare în volumul său „Viața și moartea în Gulag” Ed. Vremea, 2016.

 

7.Despre o femeie sofisticată și cultă, despre rafinata lume a aristocraților români din vremea lui Proust și despre relațiile lor cu lumea politică și diplomatică, despre război, scrisori, amor și, mai ales, despre posibilitatea supraviețuii  unei lumi ce se prăbușește –  iată și ultima mea recomandare de lectură: volumul editat de Alina Pavelescu, „Martha Bibescu și vocile Europei. Corespondență și dosar CNSAS 1940-1945” Ed. Corint, 2017.

bizar 96

CRISTIAN PREDA (eseist, politolog)

 

  1. Ph. Roth, Contraviața, Polirom
  2. A. Pleșu, Despre inimă și alte eseuri, Humanitas
  3. Radu Paraschivescu, Am fost cândva femeie de onoare, Humanitas
  4. Viet Thanh Nghyen, Simpatizantul, Editura Art
  5. Radu Jorgensen, Exit 45, Humanitas
  6. Nicolae Șucu, Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război, Humanitas
  7.  Ana Maria Sandu, Pereți subțiri, Polirom

 

MARIUS VASILEANU (eseist, publicist)

 

  1. „Jurnal scoțian” – Ioan-Florin Florescu (Editura Polirom, Iași, 2017)

 

  1. „Anii frigului” – Dan Stanca (Editura Humanitas, București, 2017)

 

  1. „Autoportrete în oglinzile cărților” – Vianu Mureșan (Editura Eikon, 2016)

 

  1. „Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război (1914-1916) – Liviu Maior (Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2016)

 

  1.  Yoga. Eseu asupra originilor misticii indiene” – Mircea Eliade (Ediție științifică și critică de Eugen Ciurtin, Institutul de istorie a religiilor, Academia Română, 2016)

 

  1. Dinamica vieții intelectuale în Bizanțul Paleologilor (1261-1453) sub influența polemicii – (coord.) Vasile-Adrian Carabă și Ionuț-Alexandru Tudorie (Editura Universității din București, 2017)

 

  1. „L ’ Évangile de Jean. Un commentaire” – Andrei Scrima (volum îngrijit de Anca Vasiliu și Marcel Pirard, CERF, Paris, 2017)

 

 

SORINA JECZA (președinta Fundației TRIADE)

 

Transcriu din ce am citit eu, pe nerăsuflate

1.Cartea bucuriei senine: Ioana Pârvulescu, Inocenții, Humanitas

2.Cartea iubirii ce învinge timpul și așază lumea în tipare: Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, Humanitas

3.Pe urmele autorului, înapoi, dacă nu a fost încă citit: Laur, Humanitas (2014)

4.Un pic de joacă poetică: Șerban Foarță, Scripta Volant. Enciclopedia zmeielor, Editura Universității de Vest & Fundația Triade

5.Neapărat, Mihail Șișkin, Scrisorar, Curtea Veche

6.Odată descoperit, de continuat cu Șișkin, Paltonul cu gaică. Proză scurtă, eseuri, Curtea Veche

7.Ca să rămînem între timișoreni: La Tolce Vita; Robert Șerban în dialog cu Marcel  Tolcea, Editura Universității de Vest

ANA BARTON (scriitoare)

  1. Evgheni Vodolazkin – Aviatorul
  2. Mihail Șișkin – Paltonul cu gaică
  3. Radu Paraschivescu – Am fost cândva femeie de onoare
  4. Florin Iaru – Sînii verzi
  5. Ana Maria Sandu – Pereți subțiri
  6. Rita Petro – Originea lumii
  7. Radu Vancu – Zodia Cancerului. Jurnal 2012–2015

 

TATIANA NICULESCU (scriitoare, publicistă)

 

1.Aviatorul de Evgheni Vodolazkin

  1. Autobiografia lui Charles Darwin
  2. Case, trenuri și andrele, de Ariadna Rosser Macarie
  3. Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria de Nicolae S. Șucu
  4. Jurnal scoțian, de Ioan-Florin Florescu
  5. Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, de Matei Călinescu
  6. Cu mintea mea de femeie, de Mihaela Miroiu

 

DOINA JELA (scriitoare)

1.Fluviul Alfeu, sau despre exil și întoarceri, vol. I, Sanda Golopenția, Editura Spandugino (752 pagini);
      2. Fluviul Alfeu, sau despre exil și întoarceri, vol. II, Sanda Golopenția, Editura Spandugino, (584 pagini);

  1. Ioana Bradea, Înalt este numele tău, Humanitas, 2017

4.Lia Faur și Șerban Axinte, Cum citesc bărbații cărțile femeilor, Polirom, 2016.

  1. Julian Barnes,  Puls, Nemira, 2011.
  2. Julian Barnes, Nimicul de temut, Nemira,2009.

7.Julian Barnes, Porcul spinos, Nemira, 2007.

 

SIMONA CONSTANTINOVICI ( scriitoare, critic literar)

 

1.Adrian Bodnaru, O vară întreagă sau mai multe la rând (poezie);

2.Andrei Pleșu, Despre inimă și alte eseuri;

3.Orhan Pamuk, Istanbul;

4.Steven Pinker, Simțul limbii;

5.Gheorghe Crăciun, Femei albastre;

6.Robert Șerban, Pavel Vereș, Ascuns în transparență;

7.Edward Hirsch,  Focul viu. Poeme vechi și noi.

bizar 54

ALINA PAVELESCU (scriitoare, istoric)

 

Memorii și corespondență

1.Martin Heidegger, Hannah Arendt, Scrisori. 1925-1975, Editura Humanitas, 2017

2.Nicolae S. Șucu, Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război, 1908-1918, ediție de Daniel Cain), Editura Humanitas, 2017

 

Literatură străină

3.Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, Editura Humanitas, 2017

4.Claire North, Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, Editura Paladin, 2017

 

Literatură română

5.Doina Ruști, Mâța Vinerii, Polirom, 2017

6.Simona Antonescu, Hanul lui Manuc, Polirom, 2017

7.Radu Găvan, Diavoli fragili, Editura Pandora M, 2017

 

RODICA CULCER (eseistă, publicistă)

 

De la început voi spune că pentru mine vara, cu refugiile ei binecuvântate la mare și la munte, este acel timp al anului în care mă arunc în lectura unor cărți fundamentale de istorie și istoria culturii.

Nici o vacanță la mare în Grecia nu este completă fără o carte despre Grecia antică, pentru că orice călătorie în această țară trebuie să fie în primul rând un prilej de recuperare a culturii clasice, de care generația mea a fost văduvită în școală. 1.Așadar, anul acesta tradiția a continuat cu prelegerile lui Buckhardt despre istoria culturală a grecilor Griechische Kulturgeschichte, 1898–1902, carte cumpărată mai demult la Londra în versiune engleză – The Greeks and Greek Civilization (ed. New York: St Martin’s Griffin), și editată de marele specialist în istoria și cultura Greciei arhaice Oswyn Murray.  Un adevărat prilej de delectare, sporită de apropierea marelui sanctuar antic Heraion de pe insula Samos, locul de naștere al lui Pitagora.

2.Tot în Samos am citit cu mult folos  Șapte lecții de fizică de Carlo Rovelli, publicată la Humanitas, și m-am întrebat cum putem să ne imaginăm că înțelegem ceva despre lumea noastră fără să avem măcar o idee despre (relativ) recentele evoluții din fizică. Aștept cu interes să descopăr cartea publicată anul acesta de Rovelii, Ordinea timpului, care nu a fost încă tradusă la noi, dar sunt sigură că va fi.

3.După această evadare în universul științei, m-am pus pe treabă cu conștiinciozitate pentru a reduce turnulețul alcătuit periodic pe birou de cărțile de istorie. Am terminat așadar Lenin on the Train, de Catherine Merridale, inclusă de mai multe publicații de prestigiu britanice pe lista cărților anului 2016. Merridale este o autoritate în materie de istorie rusă și sovietică, iar Lenin on the Train, cronica revenirii lui Lenin la St. Petersburg din exilul elvețian, cu tot cu context și cu consecințe, este desigur un tur de forță, dar mie mi-au plăcut mai mult două cărți mai vechi ale ei, Nights of Stone și Red Fortress: the Secret Heart of Russia’s History, o fascinantă istorie a Kremlinului.

4.Tot la capitolul istorie sovietică încadrez o lectură de la începutul verii, interesantă în orice sezon, și anume The Noise of Time de Julian Barnes, tradus la noi, la Polirom, sub titlul de Zgomotul timpului. Mai mult docu-drama decât ficțiune, este totuși foarte interesantă pentru a descifra mecanismele psihologice induse de regimurile autoritare.

5.Imago de Ludmila Ulițkaia, publicată la Humanitas, a completat seria, obligatorie pentru mine, a lecturilor despre universul sovietic. 6.Aviatorul lui Vodolazkin, deși evocă și universul concentraționar de la Solovki, este mai mult decât o carte despre epocile pre-sovietică, sovietică și post-sovietică: este o carte încântătoare și surprinzătoare despre străfundurile sufletului și minții umane.

7.În sfârșit, ca să nu credeți că sunt obsedată de ruși, deși sunt (prietenii știu de ce), închei apoteotic lista de lecturi cu cartea pe care o citesc acum: The Sleepwalkers, How Europe Went to War in 1914, de Christopher Clark, despre evenimentele care au dus la izbucnirea Primului Război Mondial.  În lumea anglo-saxonă este considerată una din cele mai bune cărți de istorie și, după primele 150 de pagini, tind să fiu de acord, deși nu sunt istoric. Nu cred că mă voi răzgândi până la 564, care este și ultima.

Este bine să mă opresc aici, deși am mai citit și alte cărți. Nu de alta, dar trebuie să mă întorc la The Sleepwalkers

 

IOANA BÂLDEA –CONSTANTINESCU (scriitoare, publicistă)

Recomandările mele sunt:

1.Iată-mă, de Jonathan Safran Foer; 

2.Înalt este numele tău, de Ioana Bradea;

3.Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri;

4.Meseria de romancier, de Haruki Murakami;

5.Val și Cetatea Sufletelor, de Ana Alfianu;

6.Dulcele bar, de J.R. Moehringer;

7.Spre marginea luminoasă a lumii, de Eowyn Ivey.

Nu sunt toate apariții de ultimă oră, nici neapărat în ton cu vara, dar sunt cărți pe care pariez oricând cu tot entuziasmul și cu toată încrederea.

bizar 47

MIREL BĂNICĂ (antropolog, eseist, scriitor)

1.Mircea Cartarescu: Peisaj dupa isterie, Humanitas, 2017. Dificila alegere intre isterie si barbarie- sau placerea de a trai in Romania.

 

2.TRU: Prostii Europei. „Mananc si plang. Mananc”. Din carnea caprioarei numita „Europa”.

 

3.Andrei Sarii ” Dunarea, Fluviul imperiilor”, Polirom. Cum e sa fii la Dunare dar sa nu fi fost niciodata imperiu. Cel mult Fanus Neagu.

 

4.Claudio Magris, Danubius, Univers, 1994. O carte trage (si atrage) pe alta. Splendid portret, geografia poetica a Dunarii. Inca o mai gasiti in anticariate, nu numai virtuale.

 

5.Harumi Murakami, „Meseria de romancier”: De ce-i iubim si detestam pe scriitorii care au „metoda”.

 

6.Claude Levi-Strauss: L’Identite, PUF, 2010- textul unui seminar magistral sustinul de monstrul sacru la College de France, despre problematica identitatii, in anii 1970. Nu e o lectura de vacanta, dar cine stie…

7.Ion Creanga, Povesti, povestiri… citite la maturitate. De exemplu, „Mos Nechifor Cotcariul” va vindeca de toate ineptiile ascultate in liceu si faculate despre „limba lui Creanga”. Inoxidabile!

 

MARIA HULBER (eseistă)

Cele 7 cărți recomandate spre lectură, într-o ordine care nu se dorește a fi nicidecum ierarhică, ci în deplin acord cu ritmul începutului de vară, sunt următoarele:

 

1 Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, un roman inițiatic, cu inserții autobiografice, în care ficțiunea sfârșește prin a se topi în realitate. Itinerariul străbătut prin geografia reală a Saharei algeriene se transfigurează, treptat, într-o călătorie spirituală prin noaptea de foc a sublimei revelații.

2 Durere de Zeruya Shalev, cartea uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane, remarcabilă prin rafinamentul stilistic deschis cu infinită subtilitate spre adâncimile sufletești. Foarte sensibilă la dinamica relațiilor din complicata lume ce ne înconjoară, de la stadiul socio-politic până la cel intim-familial, Zeruya Shalev întrevede cu acuitate consecințele tragice ale pulsiunilor ideologice.

3 Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă… de Matei Vișniec, un roman izvorât dintr-o ardentă chemare interioară – dragostea pentru Teatru – și din statornicele pelerinaje culturale ale autorului spre unul din cele mai vechi și emblematice locuri ce reflectă strălucirea artelor spectacolului: Festivalul de la Avignon. Irizațiile lirice ale cărții nu sunt simple structuri complementare, ci fac parte din însăși esența arhetipală a teatrului, pe care cititorul este invitat să o descopere în matricea sa originară.

4 Imago de Ludmila Ulițkaia, o foarte densă, minuțioasă și lucidă reprezentare narativă a sinuoasei istorii ce pătrunde coroziv în intimitatea personajelor sale, le deturnează destinele, le asediază fibra interioară. Parcurgând filele cărții, am uneori strania senzație că retrăiesc, cu o strângere de inimă, frânturi din propriul nostru trecut sub totalitarism.

5 Istoria comunismului din România. Volumul III. Documente Nicolae Ceaușescu (1972-1975) de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (editori), o impresionantă lucrare de ținută academică, recomandată în ideea că, asemeni mie, există numeroși cititori interesați de fondul documentar al istoriei noastre recente și dispuși ca, într-o toridă zi de vară, să renunțe la plajă și la briza mării pentru o pasionantă incursiune în arhivele comunismului.

6 Jurnalul fericirii de N. Steinhardt nu va lipsi niciodată din recomandările mele, pentru că valorează el însuși cât o bibliotecă robustă, cu deschideri nebănuite spre incitante experiențe de lectură. De citit și recitit.

7 Vila Amalia de Pascal Quignard, un roman dedicat tuturor celor aflați în continua căutare, prin actul lecturii, a unui refugiu salvator, a unui spațiu intim și compensator. Paradisul e atât de aproape… Trebuie doar să-l presimțim și să ne oferim desfătării livrești cu toată ființa noastră, indiferent dacă prinde conturul unei insule liniștite din golful Napoli sau al unei camere scăldate de auriul după-amiezei de vară…

bizar

 

ANDREEA RĂSUCEANU (eseistă, scriitoare)

1.Un excelent exemplu de cum un manuscris descoperit într-o arhivă poate deveni o carte profesionist concepută, editată și ilustrată: Nicolae S. Șucu – Viața și aventurile unui cioban român în Bulgariaed. Daniel Cain.

2.Jurnalul lui Radu Vancu, Zodia Cancerului, pentru că e un document literar și uman remarcabil

3.Pentru cine nu a citit încă volumul celor două poete, trebuie trecut pe lista de priorități: Svetlana Cârstean, Athena Farrokhzad, Trado

4.Ultimul roman al lui Dan Stanca, Anii frigului, pentru un personaj extraordinar, Hector Noroaie

 

5.Una dintre cărțile fundamentale ale lumii, într-o ediție superbă, ilustrată: Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji

6.Ultimul volum semnat Orhan Pamuk tradus în limba română:  Femeia cu Părul Roșu

7.Al doilea roman al lui Tudor Ganea, Miere, pentru că primul, Cazemata, anunța un autor promițător

 

MARILENA BRÂNDA (redactor-șef Editura Universității de Vest)

 

1.Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, Humanitas, 2017

2.Mihail Şîşkin, Paltonul cu gaică, Curtea Veche, 2017

3.J. S. Foer, Iată-mă, Humanitas, 2017

4.Bulat Okujdava, Călătoria diletanților, Polirom 2017

5.Radu Paraschivescu, Am fost cândva femeie de onoare, Humanitas, 2017

6.Orhan Pamuk, Femeia cu părul roşu, Polirom, 2018

7.Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, Polirom, 2017

 

CONSTANTIN-FLORIN ȘARI (doctorand, științe politice; publicist)

 

1.Chuck Palahniuc – Pigmy, ca să-mi deschidă pofta de lectură (probabil că aș citi-o a treia oară)

2.Ludmila Ulițkaia – Înmormântare veselă (pentru că am citit-o în germană și să compar traducerile)

3.Ludmila Ulițkaia – Imago (la prima lectură)

4.Regina Maria – Povestea vieții mele (pentru că tot ne pregătim de Centenar)

5.Klaus Iohannis – Primul Pas (din același motiv, de pregătire pentru Centenar)

6.Un ghid de călătorie serios al Greciei, pentru că m-am săturat să merg acolo permanent nepregătit

7.Lucian Boia – Omul și clima (ca să am la ce mă gândi pe plajă)

 

ROBERT GABRIEL CIOBANU (eseist, student la Științe Politice)

 

  1. De ce nu avem o piață a ideilor?, Horia Roman Patapievici, Humanitas, 2014

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce este importantă dezbaterea ideilor de specialitate, de ce trebuie să ne raportăm critic la creatorii de cultură, însă în același timp să le continuăm munca, de ce școlile de gândire și revistele de specialitate sunt mai importante decât cunoștințele generale, De ce nu avem o piață a ideilor? este cel mai bun răspuns. Cu aceeași subtilitate și claritate a scrisului cu care ne-a obișnuit deja, H.R. Patapievici analizează pe parcursul a peste 200 de pagini motivele pentru care, de la formarea României Moderne până în prezent, spațiul cultural românesc nu a cunoscut schimbul de idei realizat prin dezbatere academică în interiorul unui domeniu de specialitate.

 

  1. Burghezia română, Ștefan Zeletin, Humanitas, 1991

Unul din marile nume ale perioadei interbelice, stins din viață în plină putere creatoare și aproape uitat astăzi, Ștefan Zeletin a fost primul care a opus tezei maioresciene a „formelor fără fond” o interpretare sociologică a formării statului român modern. Ideea centrală a Burgheziei române este aceea că o societate pre-capitalistă, înainte de a deveni una liberală, suferă o serie de transformări economice determinate de schimbul de bunuri. Cum această teorie se aplică României Moderne merită descoperit în paginile Burgheziei române.

 

  1. Destinul omenirii, P.P. Negulescu, Nemira, 1994

Pe fondul neîncrederii tot mai accentuate în instituțiile liberale și în mecanismul democrației reprezentative, în anii ’30 mai multe state europene suferă o serie de metamorfoze politice care le aruncă în brațele detestabile ale regimurilor totalitare. Pentru un spirit filozofic precum P. P. Negulescu, transformările politice pe care le trăiește Europa sub ochii săi sunt parte a unei crize a civilizației occidentale care vizează direct viitorul omenirii. Ce se petrece în Europa și care sunt motivele crizei acelor ani, dar și ce impact va avea aceasta asupra civilizației moderne, P. P. Negulescu răspunde în monumentala operă Destinul omenirii.

 

  1. Istoria intelectuală a liberalismului, Pierre Manent, Humanitas, 2013

Discipol al lui Raymond Aron, filozof politic și istoric al ideilor, Pierre Manent este una din cele mai avizate voci ale științei politice franceze contemporane. Concepută sub forma unor conferințe săptămânale ținute la Fundația Saint Simon, sub auspiciile lui François Furet, Istoria intelectuală a liberalismului este o reconstrucție fidelă a sistemului de gândire liberal, de la Machiavelli la Alexis de Tocqueville.

 

  1. Spiritul nesăbuit: intelectualii în politică, Mark Lilla, Polirom, 2005

De frământările și pasiunile ideologice ale secolului XX nu au fost scutiți nici o seamă de intelectuali ai vremii. Vrăjiți de ideile egalitare sau de cele ale superiorității rasiale, intelectualii analizați de Mark Lilla au în comun respingerea, în momente de criză, a instituțiilor liberale. De la Martin Heidegger la Jacques Derrida, panteonul intelectualilor care, pentru a-l cita pe Julien Benda, „și-au trădat vocația” e aproape complet. Pentru a înțelege motivele care i-au determinat pe acești intelectuali să pactizeze, la un moment dat, cu unul din cele două regimuri totalitare, Mark Lilla pătrunde în universul fiecăruia, căutând în biografia și opera lor resorturile care i-au împins către abdicarările rușinoase pe care le cunoaștem.

 

  1. Puterea ideilor, Isaiah Berlin, Humanitas, 2012

De peste două secole, autorii liberali ne repetă că ideile sunt cele care dirijează lumea și împing mai departe istoria. În colecția de eseuri reunită sub numele Puterea ideilor, Isaiah Berlin, unul din cei mai mari filozofi liberali ai secolului trecut, explorează originea intelectuală a diferitelor curente de idei care au modelat Europa începând cu secolele XVIII și XIX. Puterea ideilor este o carte excelentă pentru oricine dorește să înțeleagă de ce în spatele oricărui proiect politic se află  o idee și o pleiadă de argumente – realiste sau nu – care au rolul de a-l legitima.

 

  1. Filozoful crud. O istorie intelectuală a canibalismului, Cătălin Avramescu, Trei, 2016

Cartea profesorului Cătălin Avramescu explorează o zonă a istoriei intelectuale astăzi aproape uitată: starea de natură și teoria dreptului natural. Deși la o primă vedere ar putea părea un studiu despre canibalism și motivația sa psihologică, Filozoful crud este o carte de filozofie politică, în care argumente abstracte, formulate acum aproape trei secole, cu privire la existența unei presupuse stări a omului înainte de apariția societății, sunt analizate. Filozoful crud este o opțiune de lectură excelentă pentru orice om cultivat și interesat de evoluția teoriilor politice.

DANIEL DAVID (psiholog, eseist)

  1. Albert Ellis (2015): Cum să te simţi mai bine, să te faci mai bine, să rămâi mai bine. Terapie profundă de autoajutorare pentru emoţiile tale. Editura Trei, Bucureşti
  2. Aaron T. Beck (2012): Iubirea nu e de ajuns. Editura Trei, Bucureşti
  3. STOICII (Epictet/Marcus Aurelius) (2002): Editura Antet, Bucuresti
  4. Hawking Stephen (2012): Scurta istorie a timpului. Editura Humanitas, Bucuresti
  5. Lynn Clark (2011): SOS Ajutor pentru emoţii. Managementul anxietăţii, furiei şi depresiei. Editura RTS Cluj, Cluj-Napoca )
  6. Alexander Baumgarten (2017 – traducere/critică): Teologia ca dispoziţie ştiinţifică. Prolog la Comentariu la Cartea Sentinţelor. Ediţie critică. Editura Polirom, Iaşi.
  7. Umbero Eco (2016): Scrieri despre gândirea medievală, Editura Polirom, Iaşi.

bizar 21

GABRIEL MURSA (eseist, economist)

1.Alexander Luria; Solotaroff, Lynn –  The Man with a Shattered World: The History of a Brain Wound. Luria, unul dintre cei mai importanți psihologi ai tuturor timpurilor, descrie  experiența teribilă și extrem de emoționantă a lui L. Zasetsky, soldat rus, care scapă ca prin minune după ce un glonț îi trecuse prin creier, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După acest accident nefast, lumea lui Zasetsky se prăbușește: el nu se mai recunoaștea pe sine, nu-și amintea ce s-a întâmplat. I se părea că abia se născuse, iar gândurile nu-i mai aparțineau. Păstra ”fragmente de memorie” ale unei vieți ce părea să nu aibă niciun sens. Totul era confuz, dezordonat. Însă, cu o voință extraordinară, eroul real se străduiește să-și reconstruiască viața pas cu pas, atât cât creierul său afectat îi poate permite. Fără îndoială, o poveste reală tulburătoare, a unui individ cu o dorință de supraviețuire ieșită din comun.

2.Robert A. Burton – On being certain – believing you are right even when you`re not. Tema fundamentală a cărții – trebuie să spulberăm mitul conform căruia ”știm ceea ce știm” prin deliberare conștientă. Creierul creează în mod inconștient senzația de ”știință”. Senzația de a fi sigur are origini neurologice voluntare. Așadar, indiferent cât de siguri ne simțim, acest fapt nu este nici rezultatul alegerii conștiente, nici măcar al unui proces de gândire. Certitudinea și stări similare de ”a ști ceea ce știm” apar din mecanismele involuntare ale creierului, care, aidoma dragostei sau furiei, funcționează independent de rațiune. Așadar, de multe ori avem certitudinea că știm deși, în realitate, doar simțim că știm. Creierul utilizează acest truc al senzației de a ști pentru a ne permite să eliminăm o parte a ”nisipurilor mișcătoare” ale minții, oferindu-ne o minimă bază pentru înțelegerea lucrurilor și pentru acțiune. Nesiguranța absolută distruge fundamentul minimal al înțelegerii lumii, aceasta aflându-se în imposibilitatea de a mai fi înțeleasă în vreun fel. Din păcate, atunci când senzația de ști devine extrem de puternică, omul își pierde îndoiala și instrumentul critic, ceea ce-l determină să devină inadaptat ”realității”.

3.Sam Harris – Free Will. Alegem în cunoștință de cauză? Înțelegem modul în care luăm decizii? Cu alte cuvinte, există liberul-arbitru? În mai puțin de o sută de pagini, Sam Harris demonstrează că vechea idee a unei minți complet conștiente, clarvăzătoare, capabile să aleagă pe baze strict raționale se dovedește a fi complet greșită. Cu alte cuvinte, liberul-arbitru este o iluzie. Noi simțim că suntem autorii propriilor acte, pentru că, de fapt, creierul creează acest sentiment. Or, pentru a avea liber-arbitru, ar trebui să fim stăpânii absoluți ai propriilor gânduri și acțiuni, lucru imposibil. În realitate, nu deținem un control absolut asupra lor, deși creierul încearcă să creeze această senzație. Așadar, o carte minunată și provocatoare, care îi aduce cu picioarele pe pământ pe cei ce cred în infailibilitate minții umane, în special, a propriei minți.

4.Chris Frith – Comment le cerveau crée notre univers mental. În mod normal, concepția noastră despre relația minte-lume este una simplă și simplistă: creierul este un soi de aparat de citire și înregistrare a realității. Altfel spus, există o realitate obiectivă, iar creierul nu face decât să ne pună în contact cu ea, aidoma unui simplu aparat de înregistrat și redat. Or, Chris Frith arată că, de fapt, creierul nostru este cel care creează și ordonează lumea în care trăim, că el percepe și interpretează realitatea, filtrând-o cu ajutorul sistemului senzorial la care este cablat continuu, construind un ”eu” aflat întotdeauna în mijlocul acestor experiențe profund subiective. La extrem, creierul, alterat fizic sau ”victimă” a unor substanțe, poate genera el însuși o lume care nu are nicio bază în realitate. În plus, creierul creează iluzia alegerii conștiente, pentru a ne responsabiliza în legături declanșate, totuși, în interiorul nostru. O altă carte minunată.

5.Bogdan Călinescu, Jean-Phillipe-Delsol Anti-Piketty; Vivat capitalul în secolul al XXI-lea! Una dintre cele mai bune cărți de economie scrise în ultimii ani. Autorii demontează de o manieră strălucită nenumăratele mituri promovate de unul dintre cei mai influenți economiști ai ultimelor decenii, Thomas Piketty. Cartea economistului francez, care se dorește a fi un soi de completare a Capitalului lui Marx în secolul al XXI-a, a devenit noua biblie a lumii academice și evanghelia politicienilor progresiști din lumea occidentală, pervertind mințile studenților și livrând stăpânilor sectorului public muniția necesară promovării intervenționismului. Or, Anti-Piketty distruge bucată cu bucată și de o manieră simplă toate aceste mituri nefaste, arătând că ele se bazează pe o înțelegere profund greșită a fenomenelor economice.

6.Charles Adams For good and evil – the impact of taxes on the course of civilization. Care este logica impozitelor? De ce au apărut ele? Cum au afectat impozitele destinul civilizației? Răspunsul vine de la un avocat specializat pe chestiuni fiscale, într-o carte care îmbină de o manieră extrem de reușită cunoștințele de ordin tehnic cu cele de cultură generală. Astfel, aflăm că geometria euclidiană a apărut în urma încercărilor perceptorilor de taxe din Egipt de a calcula dările celor ce dețineau terenuri agricole. Autorul explică, de asemenea, rolul Bisericii în evoluția sistemului fiscal, modul de apariție a paradisurilor fiscale și felul în care minoritățile religioase, spre exemplu, evreii, au reușit să supraviețuiască adaptându-se regimurilor fiscale din teritoriile în care au peregrinat de-a lungul istoriei. Ideea fundamentală a lucrării: sistemele fiscale au fost folosite întotdeauna de guvernanți pentru a exploata guvernații, iar cea mai mare parte a eforturilor celor din urmă pentru a-și dobândi și menține libertatea a constat în lupta împotriva unui sistem fiscal opresiv.

7.Friedrich Hayek – Infatuarea fatală, Editura UAIC, 2016. Una dintre cele mai interesante cărți scrise vreodată în arealul științelor sociale. Autorul se concentrează asupra distincției ”fabricat” – ”spontan” în emergența ordinilor sociale complexe, demontând vechile prejudecăți carteziene conform cărora lumea în care trăim, instituțiile și instrumentele ei sunt rezultatul așteptat al unui proiect inteligent, fundamentat pe alegere conștientă și calcul aprioric. De fapt, Hayek folosește sintagma ”infatuare fatală” în legătură cu pretenția de a atribui emergența fenomenelor sociale virtuților sublime ale minții umane, pretins omnipotentă și omniscientă. În fapt, cartea lui reprezintă o chemare la moderație și modestie atunci când se discută rolul rațiunii umane în explicarea fenomenelor sociale. În buna tradiție a Iluminismului scoțian, reprezentat de D. Hume, A. Ferguson sau A. Smith, Hayek propune o viziune sceptică, realistă și modestă asupra capacității omului de a-și crea în mod deliberat ordinea socială în care trăiește.

 

GRAȚIELA BENGA (eseistă, critic literar)

1.Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă câinii

2.Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser

3.Ioana Nicolae, Pelinul negru

4.Radu Jorgensen, Exit 45. Tragedie academică americană

5.Radu Vancu, Zodia Cancerului. Jurnal

6.Elena Ferrante, Povestea copilului pierdut

7.Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji

 

ALEXANDRU BODOG (critic literar, eseist)

 

Pentru a simplifica lista, voi împărți recomandările mele în două categorii.Literatura română:

  1. Copilăria lui Kaspar Hauser, Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom, 2017) – debutul în proză al unui extraordinar poet și eseist, care nu mai are, pentru a împrumuta un clișeu microbistic, chiar nimic de demonstrat;
  2. Boddah speriat, Ionuț Chiva (Polirom, 2014) – treisprezece povestiri remarcabile (vreo cinci sunt de-a dreptul antologice), care aproape că îi asigură lui Chiva titlul de cel mai salingerian dintre scriitorii români – acel „aproape” va cădea, presupun, după apariția celui de-al doilea roman al său;
  3. sergio leone, Vlad Drăgoi (Editura Charmides, 2017) – un hibrid prozo-poetic perfect calibrat, de un curaj când sublim, când aproape inconștient. Important: nu e o carte pentru cititorii care consideră că în literatură e loc doar pentru cuvinte frumoase și bun-simț;
  4. Glitch, Vlad Moldovan (Editura Charmides, 2017) – ultimul volum dintr-o „trilogie” poetică fără termen de comparație la noi, dar care probabil va rămâne, din păcate, necunoscută pentru o bună parte a consumatorilor obișnuiți de poezie și perfect obscură pentru cei mai mulți dintre puținii cititori și critici la care a ajuns/va ajunge.       Traduceri:
  5. Contraviața, Philip Roth (trad. Alexandra Coliban, Polirom, 2017) – un nou Roth în românește ar trebui să fie un must read pentru fani (și, cel puțin în cazul acestui roman, nu doar pentru ei);
  6. Lumină în august (trad. Iulia Gorzo, Art, 2017) și Un trandafir pentru Emily și alte povestiri (trad. Bogdan-Alexandru Stănescu, Art, 2016), William Faulkner – dintre toți clasicii literaturii americane, înclin să cred că în cazul lui Faulkner se simțea cel mai mult nevoia unor traduceri noi, ca să nu mai vorbesc de necesitatea inaugurării unei serii de autor.

Bonus (pentru cei care vor o carte care să le ocupe mai mult de un concediu): 3. Ulysses, 732. Romanul romanului (Polirom, 2016), Mircea Mihăieș – un op monumental pentru care, la fel ca pentru romanul genialului irlandez, cuvântul „capodoperă” nu e suficient de exact, iar dicționarele se dovedesc a fi prea sărace în superlative.

CRISTI DĂNILEȚ (judecător, eseist)

1.Thomas Paine, Epoca rațiunii

2.Thomas Hobbes, Leviathanul

3.Friederich Hayek, Constituția libertății

4.Catalin Avramescu, Cum alegem?

5.Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, ediția 2017

6.Etienne de la Boetie, Discurs despre servitutea voluntară

7.Voltaire, Tratat despre toleranță.

 bizar 16

IOANA SCORUȘ (psihoterapeut, scriitoare)

O recomandare de vară? Am în cap (aproape) un singur lucru. Nu mai este nici o noutate, toată lumea l-a citit, a fost recenzat suficient, cu toții au căzut pe spate, era firesc să-mi vină și mie rândul. Fără îndoială, prima jumătate a anului mi-a fost marcată de incalificabilul Roberto Bolaño. Un scriitor greu, greu de tot. Nu pentru c-ar fi greu de citit, nu pentru c-ar fi încifrat (cu toate că este), ci datorită meseriei. Nu știu dacă omul a fost genial sau super-profesionist (uneori lucrurile astea se confundă), știu însă că, după ce l-ai citit, dacă dai de un text de-al său nesemnat, îl recunoști imediat. Bolaño te mătură, te răvășește, te ține-n pagină la nesfârșit. Pe alocuri, m-am întrebat dacă nu cumva o fi vorba despre transcrierea unui delir foarte bine sistematizat, dar dintr-un delir, fie el și de geniu, nu pot face parte atâta simplitate, atâta ironie, atâta cursivitate în ciuda sutelor de poteci care se tot desprind de-a lungul cărților sale, ducându-te acolo unde nimic nu pregătește pentru asta. Dar ca să n-o mai lungesc, voi purcede la enumerarea celor șapte cărți pe care le-aș recomanda spre lectură pentru vara asta. Cu riscul de-a părea de-a dreptul obsedată, voi spune:

1.Roberto Bolaño, Amuleta, ed. Univers, trad. Dan Muntean Colán  – un splendid poem în proză cu o Auxilio Lacouture, „mama poeziei mexicane”, singura supraviețuitoare a masacrului din 1968, când forțe mexicane pătrund în clădirea Universității din Ciudat de Mexico lăsând în urmă 3000 de morți (după unele surse), după altele (oficiale), patru. Un omagiu studenților care au avut curajul de a se împotrivi regimului, adus prin intermediul unei singure conștiințe, cea a martorei care reușește să supraviețuiască stând ascunsă într-un wc-eu din universitate și care se transformă în vocea care reconstituie spiritul unei epoci tulburi din istoria recentă a Mexicului, adoratoare a trei mari poeți naționali, vorbind aparent despre orice altceva numai despre evenimentul care a generat scrierea acestei cărți nu, pentru a ne conduce spre întâlnirea cu spiritele tinerilor poeți, înaintând spre abis.

2.Roberto Bolaño, 2666, ed. Univers, trad. Eugenia Alexe Munteanu – este o capodoperă și despre capodopere nu vorbești în trei cuvinte, așa că citiți-o, dar vedeți că are trei volume și vreo mie de pagini.

3.Roberto Bolaño, O povestioară lumpen, ed. Univers, trad, Simona Sora – o bijuterie asemănătoare cu Amuleta, o „cărticică” ce abia trece de suta de pagini, o carte despre cât e destin și cât e alegere în viață, despre luciditate, despre acceptare, despre limită. Doi adolescenți, frate și soră, rămași fără părinți, nevoiți să se descurce. Cu viața. Am spus destul.

4.Ian McEwan, Coajă de nucă, ed. Polirom, trad. Dan Croitoru – o crimă povestită de un feotus înzestrat cu o vastă cultură generală dar și un fin oenolog, plin de umor, ironie și suavitate, așa cum îi șade bine un foetus, capabil a face fine observații psihologice și de a medita la lumea în care urmează să ajungă și care trece printr-o tentativă eșuată de suicid, ajungând la concluzii amare despre viață și nereușeind să se sustragă iubirii pentru mama criminală. Un deliciu care merge la inimă și la cap. Un deliciu (și) ca omagiu adus lui Shakespeare.

5.Paul Auster, În țara ultimelor lucruri, ed. Humanitas, trad. Alexandra Maria Rusu – nu se poate să fii cititor și să nu fi auzit de unul dintre masculii alpha ai literaturii contemporane. Cartea (e apărută de mult) este o distopie halucinantă. O lume postapocaliptică dar unde, cumva, te simți acasă. Asta pentru că apocalipsa s-a inserat în viața noastră și am început să ne obișnuim cu bizarul și cu (cândva) inacceptabilul. Anna Blume trăiește într-o lume unde totul este de vânzare, inclusiv moartea. Și pentru că trebuie să supraviețuiască, devine vânător de obiecte. În lumea Annei, obiectele dispar iar imediat apoi dispar și cuvintele care le denumesc. Curată nebunie. Ajungi să fii fericit că în jurul tău lumea arată, totuși, altfel. Se prea poate să trăim în rai și să n-o știm.

6.Junikiro Tanizaki, Jurnalul unui bătrân nebun, ed. Polirom, trad. Magda Ciubăncan – la cei 77 de ani ai săi, Utsugi, lovit de fel și fel de probleme de sănătate specifice vârstei, are două mari îndeletniciri: consemnarea gândurilor erotice legate de nora sa (care intră în jocul bătrânului) și demersurile legate de propria piatră funerară. Completamented conștient de bătrânețea sa și de apropiatul sfârșit, Utsugi devine un mic demiurg care mișcă lucrurile după voința sa. Ca omagiu adus femeii, Utsugi încearcă să modeleze piatra funerară după formele norei sale, dar sub chipul lui Boddhisattva. O carte plină de umor.

7.Ultimul, dar nu cel din urmă, Valeriu Gherghel, Breviarul sceptic, ed. Polirom – autorul și-ar fi intitulat volumul Critica rațiunii arbitrare, dacă ar fi vrut un titlu pompos, cum singur spune. Scurt spus, cartea este o pledoarie pentru simplitatea interpretării textelor, adică pentru respectul pentru limită și măsură și, mai dificil, pentru asumarea lor. Nu trebuie să fii filosof, precum autorul, ca să ai nevoie de cartea asta care îți dă o mare mână de ajutor, învățându-te cum trebuie să înțelegi un text. Mai mult, dacă te ocupi cu scrisul, te învață (fără să-și fi propus) și cum să scrii. Trebuie să spun aici ceva, nu, nu un secret: scepticul nostru filosof este deținătorul unui blog pe care-și publică eseurile. O adevărată comoară. Erudiție, umor, ironie, auto-ironie. Mergeți, căutați-l și veți vedea că adevăr grăiesc.

 

DAN NEGRESCU (eseist, profesor universitar)

Ca să nu elucubrăm prin puzderia de cărți (deja) existente, propun să fim voltairieni, adică să ne precizăm termenul; pentru că etimologia nu mă lasă  în plasa stărilor onirice, precizez că sugerez (adică adopt o atitudine blândă), nu indic (adică nu denunț, nu dovedesc, nu dau „indicații prețioase”), nu propun (adică nu fac cunoscut, nu promit, etc.); mai ales că stările și gusturile nu se discută. Deci sugerez în primul rând să ne fixăm individual  ce înseamnă vara; pentru unii concediul total, pentru alții căldura toridă, pentru și mai alții: mici, grătare, beri, toate urmate de gunoaie specifice.

Dar și pentru cei care continuă lectura, fenomenul meteo poate fi decisiv, determinând stări de un anumit fel (vezi căinarea lui Augustus după pierderea legiunilor și din pricina barbarei ploi: Vare, Vare, redde mihi legiones …); deci, fiind varii lectori și sugestiile vor fi ca atare (cu câte o sugestie de rezervă, existând deci riscul ca, per total, să depășesc clasicul 7 – de exemplu minunile lumii antice, – aici ale verii contemporane).

  1. Pentru doritorii eternei înțelepciuni, nu neapărat lucrative, sugerez (re)citirea atentă a dialogului lui Marcus Aurelius Către sine însuși, iar ca rezervă, pentru neaoșiști, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Plăcerile gândirii imperiale vor fi regăsite de unii la marele domnitor, indiferent de temperaturile estivale; rezerva secundă ar fi Solilocviile lui Augustin; evident, nu trebuie crezut tot ce citim. Cap de listă rămâne însă împăratul.
  2. Pentru doritorii de escapade văratice, trăite însă cu sacralitate, le sugerez, de ce nu chiar între ziduri Văratece, (re)citirea Satyriconului lui Petronius, iar ca rezervă Măgarul de aur al lui Apuleius, ambele corespunzătoare fierbințelilor de afară. Atenuabile, să zicem, cu o Lacrima Christi (lichidă, nu tipărită).
  3. Pentru cei care , chiar dacă și-au drenat bila în primăvară, după sfatul horațian și mațele cu elebor, n-au resimțit efectul scontat, rămânând răutăcioși, doritori de rele, le sugerez cartea Danei Percec și a lui Dan Negrescu (în acest moment mă desesizez, asemenea judecătorului aflat la cumpărături) intitulată Periplu in malefic. Un eseu lucrat pe surse; satisfacția lectorului din amintita categorie va fi imensă căci, orice s-ar întâmpla, subliniază autoarea în consens cu traducătorul, soluția finală (fără trimiteri naziste) rămâne „brațul secular”, echivalentul rugului (pentru cei care rezistă până acolo!). Deci, căldura verii va avea un echivalent într-o lectură înflăcărată. De rezervă nu pot sugera nimic. Vă urma însă pentru vara viitoare Periplul printre veninuri și vise, cu aceleași două nume pe copertă.
  4. Urmând sincera constatare a lui Cicero „nu cunosc scriitor care să nu se considere bun”, (cu referire certă în primul rând la propria-i persoană), mă recomand de data aceasta (n-am cum să mă autosugerez!) cu volumul Mehala. O poveste (ca rezervă, deși e altceva, dar tot proză, Trilogie imperială, chiar ediția a doua fiind…).

 

(inter)mezzo HD

Ar trebui ascultată aria lui Cherubino plină de întrebări („cosa son, cosa facio???”), fie și pentru faptul că în intenția mea urma un volum interogativ, sub semnul perfecțiunii religioase clasice, adică a lui 10 (decima ova, adică tot al zecelea ou era dedicat zeilor), dar nu pot să o fac nominis inquisitoris causa (a nu se înțelege totuși vreun personaj medieval, dimpotrivă).

 

  1. Dar intenția sus amintită precum și democrația adevărată (cam greu de definit totuși…) mă obligă să mă gândesc și la oropsiții verii acesteia ce se anunță atât de caniculară (Lunga vară fierbinte – ce frumos serial de odinioară, cu alese sentimente…) și care probabil vor avea timp să cugete printre scrâșnete la cele întâmplate; în fond nu știu de ce trebuie să fii politolog ca să ai voie să citezi din clasicii marxism-leninismului (dar probabil că genele și amintirile nu pot fi șterse; primele da, dacă sunt înlăcrimate), altminteri fiind catalogat drept comunist, securist, putinist și așa mai departe. Deci, total insensibil la cum aș putea fi catalogat în absența diplomei de analist politic, sugerez cu toată sinceritatea, unei anumite categorii de cetățeni români lucrarea Ce sunt prietenii poporului și cum luptă ei împotriva social-democraților? Pentru o mai bună coregrafiere  a viitorului, sugerez lucrarea cu frumos titlu de balet clasic Un pas înainte, doi pași înapoi; toate acestea însă fără orgolii, ci cu conștiința faptului că nimeni nu deține adevărul ultim, de unde și abisala interogație devenită titlu al unei alte sugestive lucrări interogative intitulate Ce-i de făcut? Lucrările aparțin fondului general al  omenirii și au fost redactate cu un condei talentat, orice s-ar spune, (nu le-aș sugera altfel) de Vladimir Ilici Lenin, absolvent al facultății de drept din St. Petersburg. Lectura acestor opere alese s-a dovedit lucrativă în timp, de vreme ce mulți trăiesc bine și azi din combaterea lor.
  2. Pentru cei ce doresc să devină tobă de carte într-o direcție bine definită și exhaustiv argumentată, le sugerez cartea lui Mircea Mihăieș Ulysses, 732, romanul romanului; nu ca lectură estivală de vacanță, ci din plăcerea de a înțelege o lume (de)scrisă dincolo de bine și rău. Lectura poate aluneca și către toamnă… opulentiae causa.
  3. Pentru iubitorii autenticității istorice din Timișoara și nu numai, adică dincolo de sex, etate, dar mai ales religie și orientare politică actuală, le sugerez monografia ilustrului Josef Geml, fost primar al Timișoarei, intitulată Vechea Timișoară; s-au trudit să o editeze, dincolo de orice interese, Walther Konschitzky și traducătoarea Marlen Heckmann Negrescu.

Nu vă mai pun o listă în față, fie ea și conclusivă, pentru că ar însemna până la urmă să pro-pun. Rețineți mereu prima sugestie și vor fi 7.

P.S. Pentru iubitorii de senzații (uneori) tari, la punctul 2 (rezerve) aș sugera și Héloise și Abélard, Dincolo de epistole (nerecomandată minorilor sau să fie lecturată doar în prezența părinților sau a rudelor apropiate, ca și Periplul… de la punctul 3, ambele putând să afecteze emoțional lectorii sau să le dea idei necuvenite vârstei, indiferent care ar fi ea).

 

EUGEN CHIROVICI (publicist)

Doar 7… Fie! Mă ghidez după ce-mi vine acum să citesc („în această vară”), fără criterii axiologice, estetice ş.a.m.d. Ce-mi vine mie acum să citesc şi să recomand şi altuia, ca şi cum aş vrea să împart bucuria şi plăcerea acestor lecturi:

 

  1. J.D. Salinger – Nouă povestiri
  2. Ernest Hemingway – Zăpezile de pe Kilimandjaro şi alte povestiri (include şi Scurta viaţă fericită a lui Francis Macomber!)
  3. Truman Capote – Mic dejun la Tiffany
  4. William Saroyan – Mă cheamă Aram
  5. Neagu Djuvara – Amintiri din pribegie
  6. William H. Calvin – Cum gândeşte creierul
  7. Lawrence M. Krauss – Universul din nimic

Deci au rămas pe dinafară atâtea şi atâtea cărţi, mai ales Cehov – Schiţe şi nuvele, Richard Dawkins – Gena egoistă, Susan Blackmore – Conştiinţa, Stephen Hawking – Universul într-o coajă de nucă, Mario Livio – Este Dumnezeu matematician?, Robert Kagan – Lumea clădită de America, Isaac Babel, Friedrich Dürrenmatt, Andrei Pleşu, Lucian Boia şi, desigur, Vladimir Tismăneanu – Diavolul în istorie şi, ultimul sosit, Traian Ungureanu – Proştii Europei. În fine, ar mai fi (blasfemie sau nu) Raluca Feher, mor după scriitura ei absolut senzaţională!

 

VERONICA PAVEL LERNER (scriitoare, eseistă)

În ordine aleatorie:

  1. Ioana Pârvulescu: Inocenţii
  2. Andrei Vieru: Elogiul vanităţii (nu sunt de acord cu ideea că vara se pot citi numai cărţi „uşoare„; dimpotrivă, după o lectură care provoacă, vara ne putem clăti ore întregi mintea în aer liber, mai puţin iarna!)
  3. Ludmila Uliţkaia: Daniel Stein, traducător (de recitit)
  4. Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu: Lumea în si bemol
  5. Evgheni Vodolazkin: Laur
  6. Jaroslav Hašek: Peripeţiile bravului soldat Svejk (de recitit)
  7. Raymond Queneau: Poezii în traducerea lui Şerban Foarţă (cartea nu există, dar tare mi-aş dori-o: ŞF a postat pe Facebook câteva traduceri grozave!)

 

DANA PERCEC  (eseistă, critic literar)

Pentru zilele lungi și leneșe de vară, cărțile romantice din Raftul Denisei, celebra colecție a Editurii Humanitas, sunt ideale. Între ele, o autoare britanică contermporană, Kate Morton, și narațiunile ei pe multe voci, dintre care cel mai bine se așează Grădina uitată (1). Tot Raftul Denisei recomandă anul acesta câteva romane care rescriu celebrele piese ale lui Shakespeare: dintre ele, cea mai spumoasă este Scorpia (2), de Anne Tyler, o reluare a clasicei comedii Îmblânzirea scorpiei. Pentru că încă suntem în anii care marchează centenarul Marelui război, una din multele cărți bine scrise în acești ani despre tranșeele de acum un veac este Cântecul păsărilor (3), de Sebastian Faulks. Într-o cheie mai romantică, tot despre Marele Război, premiata Jojo Moyes vine cu romanul Fata pe care ai lăsat-o în urmă (4). De la Primul Război Mondial la Cel de-al Doilea este un singur pas, trecerea putând fi asigurată de controversatul roman al lui Jonathan Littell, Binevoitoarele (5). Din categoria thriller, o carte captivantă și densă este Coajă de nucă (6) al lui Ian McEwan, care propune, în premieră, un narator fetus. În final, un clasic al clasicilor, un roman mai puțin cunoscut dar realizat magistral de cea mai celebră autoare de romane polițiste, Agatha Christie, Cortina: Ultimul caz al lui Hercule Poirot.

bizar 3

NADIA IOAN (artist plastic)
1. Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrianpentru ca este cartea mea de suflet.

  1. Evgheni Vodolazkin, Laurpentru a intelege spiritul rus in profunzime.
  2. Alain Finkielkraut, O inima inteligentapentru exceptionalele comentarii la romane exceptionale.
  3. Thomas Mann, Alteta regalăsau orice altceva, pentru ca este Thomas Mann.
  4. Andrei Cornea, Lantul de aurpentru inteligenta literara cu care apropie filozofia de cititor.
  5. Franz Kafka, Scrisoare catre tatapentru a cunoaste psihologia lui Kafka si a intelege de ce scrie asa.
  6. Tatiana Niculescu, Mistica rugaciunii si a revolverului. Viata luiCorneliu Zelea Codreanu, pentru a cunoaste cate ceva din istoria noastra mai putin cunoscuta si pentru a intelege de ce evenimentele s-au derulat asa.

ROBERT ȘERBAN (scriitor, publicist)

1-2.Nu doar fiindcă e o vară toridă recomand cele două romane (acţiunea lor fiind plasată în… inima gerului) ale lui Jón Kalman Stefánsson, apărute în limba română la Polirom, Între cer și pămînt şi Tristeţea îngerilor, ci pentru că ambele conţin un amestesc extrem de rar, emoţionant şi puternic de proză şi de poezie de cea mai bună calitate.

3.Am fost cândva femeie de onoare (ed. Humanitas), de Radu Paraschivescu – proze scurte, scrise cu inteligenţă, umor, talent şi… autobiografie; iar când admiri un scriitor, e bine să-l şi cunoşti, nu doar să-l citeşti.

4.Extraconjugal (ed. Polirom), de Mihai Radu – un roman captivant şi turbo, o surpriză literară, o lectură ce te ţine pe loc, la odihnă.

5.#Rezist! Poezia (ed. Paralela 45), o selecţie de Cosmin Perţa – înăuntrul acestei antologii sunt aproape 60 de poezii ale unor scriitori (60, aproape) care în iarna lui 2017 au ieşit în pieţe şi pe străzi şi au demonstrat împotriva tentativei de hoţie politică (prin urmare, poezii care se bazează pe realitate şi niscai trăiri).

6.Vieţile artiştilor, vieţile arhitecţilor (ed. Pandora M), de  Hans Ulrich Obrist – sunt interviuri cu artişti vizuali şi arhitecţi contemporani de top, din care se poate afla cam ce e nou, bun, prost, discutabil, trendy, de speriat pe lumea asta (e o carte pentru inşii ce au pretenţii culturale; poze n-are).

7.În spatele blocului (ed. Nemira), de Mara Wagner – fiindcă e un excelent roman de debut şi fiindcă e vorba despre o lume în care eu şi mulţi ca mine am trăit; iar cei care n-au făcut-o – fiind mai tineri –, ar face bine să afle cum a fost, poate le prinde bine să ştie.

 

COSTEL STAVARACHE (cercetător)

  1. Rothbard, Murray N. 2005, Etica libertății,
  2. Mises, Ludwig von. 2001, Economia în șapte lecții
  3. James D. Gwartney, Stroup, Richard L. ; Lee, Dwight R. 2012, Economia pentru toţi: Ce ar trebui să ştie oricine despre avuţie şi prosperitate:
  4. Hazlitt, Henry. 2006, Economia într-o lecţie:
  5. Hayek, Friedrich A. Drumul catre servitute
  6. Schoolland, Ken. 2001, Aventurile lui Jonathan Gullible
  7. Block, Walter. 2005. În apărarea indezirabililor

 

MARIAN VOICU (jurnalist, eseist)

  1. Julian Barnes – Cu ochii larg deschişi. Eseuri despre artă
  2. William Burroughs – Oraşele nopţii purpurii
  3. Venedikt Erofeev – Moscova-Petuşki
  4. Charles Bukowski – Femei
  5. Dan Sociu – Urbancolia
  6. John Steinbeck –  Jurnal rusesc
  7. Martin Sixsmith – Rusia. Un mileniu de istorie

 

ROXANA PATRAȘ (eseistă, cercetătoare)

Iata lista mea (ordinea e oarecum importantă):

  1. Bulat Okudjava, Călătoria diletanţilor(+ cd cu balade despre Arbat, eventual)
  2. Matila Ghyka, Ploaie de stele
  3. Mihail Villara (Mihail Fărcăşanu), Frunzele nu mai sunt aceleaşi
  4. Pierre Loti, Madame Chrysanthème
  5. Claude Farrère, Les Civilisés
  6. Pierre Louÿs, Afrodita
  7. Suetoniu, Vietile celor 12 cezari

 Ca bonus:

B.P. Hasdeu, Duduca Mamuca; Clifford Moore (Felix Aderca), Al doilea amant al doamnei Chatterley 

 

MARTIN S MARTIN (medic, scriitor, eseist)

  1. The Gene. An intimate history (Gena. O istorie amănunțită)  de Siddhartha Mukherjee ( Premiul Pultzer 2010 pentru cartea Împăratul tuturor bolilor. O istorie a cancerului) Editura Scribner New York 2016
  1. România. O iubire pentru care se poate muri de Gabriel Liiceanu Editura Humanitas București 2017
  1. Aviatorul de Evgheni Vodolazkin (Premiul rusesc Marea Carte în anul 2013 pentru romanul Laur) Editura Humanitas București 2017
  1. Never let me go ( Să nu mă lași niciodată să plec) de Kazuo Ishiguro (Premiul Booker – Anglia – în 1986 pentru romanul An artist of the floating world)  Editura Vintage International New York 2005
  1. Frații Karamazov de Feodor Mihailovici Dostoievski Editura Corint București 2004
  1. The greatest story ever told…so far (Cea mai grozavă poveste spusă vreodată…până în prezent) de Lawrence M. Kraus Editura Simon & Shuster London New York 2017
  1. Camino Island  de John Grisham (2007 Premiul Galaxy British Book Award, 2011 Premiul Harper Lee) Editura Doubleday New York London 2017

bizar 11

DANA MOROIU (directoare a editurii Baroque Books and Arts)

1.Jean d’Ormesson – Amor fără miză.

Când indiferența pregătește admirabil pasiunea și speranțele derizorii se dizolvă în iubirea pentru ce ai pierdut: Béatrice și Philippe în mâinile marelui d’O, un roman fluid, nobil și agreabil.

2. SN Behrman –Arta de a vinde arta

Duveen, a opta minune a celor șapte arte, un maestru al gustului și al culturii secolului XX. Inventatorul nemuririi prin artă, cel mai mare vizionar și dealer de artă al tuturor timpurilor, a gândit National Gallery din  Washington încă înainte de a exista o singură colecție, din momentul în care i-a venit marea idee: să educe gusturile celor bogați. Și a inventat o nouă specie umană: viitorii donatori de artă. Oameni putred de bogați, cărora le putea vinde celebre lucrări de artă, și care, la rândul lor, își cumpărau astfel cu generozitate și nemurirea, devenind la momentul potrivit donatori. O nouă specie umană, care a dat naștere unor noi așezări: muzeele!

3.Richard Stengel – Arta lingușirii.

Richard Stengel a fost senior editor la Time și a colaborat la The New Yorker, The New Republic, GQ și MSNBC.com. Este autorul cărții January Sun, despre viața într-un mic oraș din Africa de Sud, și a colaborat cu Nelson Mandela pentru scrierea volumului Long Walk to Freedom. Locuiește la New York împreună cu soția și fiul său.

În perioada februarie 2014 – decembrie 2016, în timpul mandatului președintelui Barack Obama, a fost subsecretar de stat pentru diplomație publică și afaceri publice la Departamentul de Stat al Statelor Unite.

  1. Kassia St Clair – Culorile și viața lor secretă

Neobișnuitele povești ale celor mai seducătoare nuanțe, ale celor mai fascinanți pigmenți și ale celor mai fragile umbre. De la galbenul-solar imaginat de Van Gogh într-o simfonie de tente crude sau frânte la cel mai stins Veronese pornit spre albastru-regal, de la puritatea morală și spirituală din gândirea lui Le Corbusier la albul-infinit modelat de Rodin, de la cărbunele de pe pereții peșterii din Lascaux la perioada albastră a lui Picasso, de la verdele-Kelly la purpura imperială și rozul-fluorescent al generației punk, un foc de artificii, un studiu fără asemănare al civilizației umane. Cutreierând rafinat universul politicii și al modei, al artelor și al războiului, Culorile și viața lor secretă șoptesc istoria vie a propriei noastre culturi.

  1. Rachelle Bergstein-Diamante și foc

Diamantele, simbol al regalității și al iubirii eterne, răsfăţate în cea mai vie istorie plină de personaje reale care le dau strălucire.

De unde vin? Unde vor ajunge? Cu ce preţ? Şi pentru cât timp?

Diamantul domnește ca leul giuvaierelor peste oceane și secole, peste oameni de rând și capete încoronate. Cât valorează un diamant? Cum se transformă un diamant într-o bijuterie? Şi cum ajunge o bijuterie să fie de nepreţuit? Pentru că valoarea bijuteriilor este, aşa cum a fost dintotdeauna, nouăzeci la sută imaginară.

  1. Dominique Loreau-Fericirea trăiește în spații mici

De ce să nu pornești prin Europa, în căutarea căsuțelor în care au locuit personaje celebre? De ce să nu organizezi un periplu care să aibă drept țintă vizitarea pavilionului din Croisset în care a lucrat Flaubert, a casei lui Mallarmé, a celei din Bretagne în care scrie și azi Kenneth White, a celebrei cabane a lui Le Corbusier, din sudul Franței, a căsuţei din lemn în care a viețuit Tolstoi la Moscova, a locuinţei lui Grieg şi a altora asemenea? Văzându-le vei înțelege că o casă nu trebuie să fie imensă ca să ofere fericire.

  1. Alexander von Schönburg – Tot ceea ce aţi dorit să ştiţi despre regi şi aţi îndrăznit să întrebaţi niciodată

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau.

Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a.

Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei
Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.

 

OFELIA CREAȚIA (cercetătoare la Muzeul Literaturii Române)

1.Mircea Mihăieș, Ulisses, 732 Romanul romanului. Polirom, 2016.

2.Un volum de corespondență inedită , Aurel Dumitrașcu – Scrisori catre T, Editura MLR, 2015, Colectia Postscriptum, Editie ingrijita de Adrian Alui Gheorghe,

3.Matei Călinescu, Spre Romania Jurnal inedit (2000-2002), Ed. Humanitas, 2016,

4.Florin Toma, Calavecinul bine temperat,Editura Brumar, 2013

5.Radu Paraschivescu, Am fost candva femeie de onoare si alte povestiri, Ed. Humanitas, 2017

6.Mircea Cărtărescu, Peisaj după isterie, Ed. Humanitas 2017.

7.Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, Ed Humanitas, 2017

bizar 39

MARIUS STAN (eseist, istoric al ideilor)

  1. Emilia Șercan, Fabrica de doctorate sau cum se surpă fundamentele unei nații, Humanitas, 2017.
  2. Martin Sixsmith, Rusia. Un mileniu de istorie, Humanitas, 2016.
  3. Ioana Nicolae, Pelinul negru, Humanitas, 2017.
  4. Franz Kafka, Metamorfoza. Integrala prozei antume (traducere din germana de Mircea Ivănescu), Humanitas, 2017.
  5. Gaidz Minassian, Visul spulberat al armenilor, 1915, Humanitas, 2017.
  6. Nicolae S. Sucu, Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război, 1908-1918, Humanitas, 2017.
  7. Vladimir Tismaneanu, Teze si antiteze la Washington, Curtea Veche, 2017.

 

CRISTIAN PRESURĂ (fizician, eseist)

1.Steven Weinberg, Lumea explicată, Editura Humanitas, 2017.

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel şi unul din fondatorii Modelului Standard, nu se sfieşte să privească cu ochi critici istoria fizicii, de la Thales la Newton. Aristotel, de exemplu, nu înţelegea căderea corpurilor, Democrit propunea atomii fără să încerce să facă nici un experiment, Ptolemeu se încăpăţâna sa  descrie orbitele cu cercuri pentru că frumuseţea lor trebuia să fie adevărată. Noroc cu Galilei. El a refuzat să fie numit matematician şi a cerut titlul de „filozof al curţii”: acum avea dreptul de a spune ce este lumea, nu numai cum ne apare ea nouă. Lumea trebuie explicată, nu descrisă, spune Weinberg.

2.Vlad Zografi, Efectele secundare ale vieții, Editura Humanitas, 2017

Valoarea vieţii, ni se pare, stă în umanitatea din noi şi în cele mai înalte sentimente care vin cu ea, cum ar fi dragostea. Paradoxal însă, sentimentele sunt un efect secundar al legilor evoluţiei darwiniste. Dragostea nu are nimic inefabil în ea, argumentează academicianul Papadopol în romanul lui Zografi, şi trebuie să învăţăm să trăim cu asta. O trăim aşa de intens pentru că ne-am format o părere greşită despre viață, acum mii de ani, când nu apăruse explozia de cunoaştere ştiinţifică la care asistăm azi. Celelalte personaje ale romanului ignoră gândurile academicianului şi aleg să îşi trăiască intens propria poveste a vieţii, intesectandu-se unii cu alţii pe drumul lor.

3.Sean Carroll, The Big Picture: On the Origins of Life, Meaning, and the Universe Itself Penguin Random House 2016

Fizician cunoscut şi autor al mai multor lucrări, Sean Carroll face ceea ce ştie mai bine, în prima jumătate a cărţii: popularizează ştiinţă. În partea a două, îşi depăşeşte limitele domeniului sau, încercând să înţeleagă un tărâm neatins cu adevărat de fizică: mintea umană. În lectură se recunoaşte puternic educaţia să reducţionistă. Deşi reuşeşte să familiarizeze cititorul cu concepte ce înainte păreau exotice (conştiinţa, qualia), lasă impresia că nu vrea să iasă din zona de confort a ştiinţelor exacte, cele care privesc un obiect întotdeauna din afară lui, şi nu din interior (aşa cum se simte conştiinţa). În final, se defineşte ca un „poet naturalist”, în sensul că lumea e numai fizică, dar plină de poezie.

4.Mircea Flonta , Drumul meu spre filozofie, Editura Humanitas, 2016

Profesorul  Mircea Flonta a predat, ani la rând, filozofia la facultate. Din cartea această am învăţat că motivaţia filozofului şi a omului de ştiinţă este aceeaşi: setea de cunoaştere. În cuvintele sale, elev la liceu în anii ’40: „Mi se părea o lume fascinantă, în care aş fi dorit să ajung şi eu: lumea celor învăţaţi”. După cum mărturisește, raiul arăta pentru el sub forma cunoaşterii şi a artelor, a oamenilor care citesc cărţi şi vehiculează idei în discuţii.  Chiar dacă nădejdea era slabă la început, iată că a reuşit, aşa cum stă mărturie povestea sa. Din ea am aflat că a trăi filozofic înseamnă, în primul rând, a citi.

5.Ioana Bâldea Constantinescu, Dincolo de portocali, Editura Humanitas, 2015

„Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toţii, poveşti care se termină” – citat din carte. Am citit-o în câteva zile de vacanţă, că şi cum a fi găsit un scrin cu scrisori vechi în podul casei bătrâneşti, şi, din fiecare scrisoare, aş fi încercat să reconstruiesc vieţi trăite departe.  În plus, romanul aduce o puternică experienţă olfactivă, în care mirosurile (adevărate sau închipuite, amintite sau inventate) te năpădesc din toate colţurile ca și cum ai fi într-o grădină.

6.V. S. Ramachandran The Tell-Tale Brain: A Neuroscientist’s Quest for What Makes Us HumanW. W. Norton & Company, 2010

Ramachandran este un cercetător american în neuroştiinţe, plin de ingeniozitate. Pentru că nu are acces mereu la toate informaţiile din creier, improvizează rapid mici experimente, ca un magician, pentru a-şi da seama care parte a creierului este afectată.  Chiar și după câtiva ani, îmi aduc aminte clar un lucru din carte. Conştiinţa se simte că o curgere continuă a unui tot unitar. Procesele ei se pot sparge în bucăţi de „procesare”, ce rulează serial sau paralel. O singură astfel de procesare este complet deterministă, automată. De unde paradoxul: de ce apare senzaţia liberului arbitru, când cărămizile procesării în creier sunt toate determineste? Cel mai bun exemplu este al unui pacient cu braţul paralizat, care refuză să recunoască evidenţa, spund că braţul a atins nasul, la comanda doctorului. Era pacientul prost? Nu, evident. Undeva  însă, în creier, datorită leziunilor, procesul care a intrat în fluxul conştiinţei este cel de negare a evidenţei, care a câştigat competiţia.

7.Lee Smolin, The Trouble with Physics, Houghton Mifflin Harcourt 2006

O apariție editorială mai veche, dar care merită și acum citită. Mesajul se găseşte în titlu: fizica fundamentală este în criză; în ultimii 25 de ani nu s-a mai realizat, practic, nici un progres. Aceasta, spune Smolin, pentru că fizica a fost cucerită de matematicieni. De ce? Pentru că, odată cu succesul teoriilor cuantice ale câmpului, am acceptat teoriile complexe matematic numai pentru că ne dădeau rezultate corecte. Ele au ignorat însă problemele esenţiale ale fizicii (problema măsurătorii cuantice, de exemplu). Practic, am măturat sub preş problemele fundamentale şi am acceptat soluţii matematice complexe. Pentru a ieşi din criză, trebuie să identificăm problemelele fundamentale şi să le rezolvăm. Smolin se referă explicit la teoria corzilor relativiste, a cărei popularitate a scăzut între timp, şi datorită acestei cărţi.

 

NOTĂ: Această anchetă a fost realizată de CRISTIAN PĂTRĂȘCONIU.

 

Un comentariu

  1. Constantin Munteanu, scriitor says:

    Propun un singur nume de carte pe care nu ar trebui s-o ocolim, ci s-o avem în vedere pentru ”Cartea lunii mai”: MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN de Dan Radu Rușanu, Ed. RAO, lansare în aula BCU București, 3 mai 2017. Merită!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *