Gabriel Liiceanu:România, starea de fapt

Cartea lui Gabriel Liiceanu, “ România. O iubire din care se poate muri”, este radiografia unei stări de fapt şi anatomia impasului istoric în care se află patria noastră. Textele publicate pe “ Contributors” devin, o dată cu această ediţie, un document esenţial dedicat acestui moment care urmează revoltei civice din iarna lui 2017.

Volumul lui Gabriel Liiceanu plasează în centrul său această patologie a regimului politic din România. România este, o dată cu anii din urmă, un stat capturat de o elită cleptocratică, o naţiune ale cărei destine sunt decise, suveran, de cei care privesc propria lor supravieţuire egoistă ca pe unica raţiune de a fi a actului politic. România lui Liviu Dragnea este o Românie ostatecă,incapabilă să se emancipeze de sub dominaţia unui grup tenace şi implacabil în determinarea sa. Manifestaţiile de stradă sunt, în acest context al slăbiciunii opoziţiei parlamentare, unica formă prin care anticorpii democratici se pot exprima. Diferenţa dintre Turcia lui Erdogan şi România lui Liviu Dragnea ţine de această supravieţuire a dreptului la critică, în pofida unui asalt ce limitează, dramatic, independenţa unei prese din ce în ce mai irelevante şi obediente.

Proza politică a lui Gabriel Liiceanu este impresionantă şi memorabilă nu doar prin capacitatea ei de a da ideilor un trup verbal de variate claviaturi stilistice, dar şi prin potenţialul ei de a fi un îndrumar pe drumul reinventării civice. Acea meserie de a fi om în cetate, evocată de Gabriel Liiceanu, implică refuzul de a cădea pradă deznădejdii şi resemnării, în clipele în care totul pare pierdut. A fi în cetate înseamnă a îţi păstra vocaţia de rezistenţă, chiar şi atunci când instituţiile şi oamenii capitulează. A fi în cetate este o asumare a patriotismului însuşi.

Patriotismul alcătuit din plămada acestor texte ale lui Gabriel Liceanu uneşte fervoarea morală cu încăpăţânarea lucidităţii. Privirea cu care România este examinată nu are nimic de complezenţă, nimic artificial,nimic convenţional. Este o privire menită să scoată la suprafaţa textului ceea ce este monstruos, abject, cupid şi complice, este o privire de moralist ce refuză orbirea, în numele fidelităţii faţă de lucrurile ce contează şi care rămân, nealterate, peste timp. Proza politică a lui Gabriel Liiceanu contrazice relativismul etic,reafirmând coerenţa ordinii morale întemeiate pe responsabilitate şi pe imperativul conştiinţei.Pasiunea patriotică este o pasiune lucidă, o pasiune ce aduce împreună pe cei care, solidari fiind, rezistă împotriva unui stat care nu îi mai reprezintă.

Dramatică şi neliniştitoare este această ruptură între comunitatea civică şi autoritatea fidelă unei agende a turpitudinii publice. Obscenitatea este, în România de astăzi, un fapt cotidian, unul care nu mai şochează şi nu mai naşte mirări. În această Românie Lucian Boia devine trădător al naţiunii, Nicolae Breban proferează ameninţări imunde, ca onorabil academician, doctoratele sunt o marfă traficată, în vreme ce primul- ministru este jucăria mânuită de un păpuşar locvace, condamnat, definitiv, pentru infracţiuni împotriva democraţiei. Reperele încetează să mai aibă vreo relevanţă. Deriva etică şi promiscuitatea sunt sufocante, omniprezente, triumfătoare.

Şi poate că nici un alt cuvânt nu întruchipează mai rotund şi dramatic acest sentiment al eşecului decât “ lehamitatea”. Lehamitei, ca stare de eşec istoric, îi este închinat epilogul acestei cărţi. Liniştea pe care se întemeiază tiraniile este cea pe care o evoca, cândva,Alexis de Tocqueville. Lehamitea este giulgiul care se aşterne peste o întreagă naţiune, atunci când nimic nu pare să mai aibă sens, atunci când totul este dominat de cenuşiul resemnării colective, atunci când înfrângerile se adună, iar rezistenţa lasă locul retragerii definitive. România se află în pragul triumfului lehamitei. Un triumf care ar însemna scufundarea, timp de generaţii, în această teribilă băltire din care ieşirea este imposibilă.

Împotriva lehamitei, proza politică a lui Gabriel Liiceanu oferă calea lucidităţii solidare. Alternativa se naşte din tenacitate, din angajare, din decenţă şi din refuzul de a cădea pradă resemnării. Dificultatea acestor alegeri este încercarea pe care suntem chemaţi să o înfruntăm. Cartea lui Gabriel Liiceanu este un pas pe acest drum al rezistenţei, în slujba libertăţilor noastre.

5 Comentarii

  1. Am vazut ieri pe strada o femeie imbracata intr-un tricou cu ratuste, sau mickey mousi. Asta e drumul nostru prin campul morfogenetic lasat de politicieni: . Ca-n interior, asa in exterior!

  2. Dusan Crstici says:

    Mentionand efemera mantie a celui de al doilea Imperiu napoleonian, sa nu uitam protectia acordata noua si italienilor, cu exceptia locuiltorilor frumosului oras natal al lui luptatorului pentru unificarea politica a italienilor. dusan crstici

  3. Dusan Crstici says:

    Bineinteles, demolarea haussmanniana, de tip ceausist!, „avant la lettre”, ar putea fi interpretata ca o razbunare tardiva a macelului din noaptea Sf. Bartolomeu!D.C.

  4. Dusan Crstici says:

    Excelent comentariu despre ultima carte a celui care intruchipa sperantele anticomunistilor anilor ’90 de inceput. Sperantele, ca orice sperante, nu s-au implinit.A ramas doar nostalgia acelor ani unici prin intensitatea trairilor generate de … sperante! Cred ca si nobilul normand de cea mai veche si aleasa spita, Alexis de Toqueville, a murit vazand ca sperantele legate de restauratia burbonica au fost furate de nepotul lui Napoleon sub mantia efemera al celui de al doilea Imperiu, materilizandu-se doar in demolarea (de tip ceausist, avant la letre) a Parisului medieval. Cat despre lehamite, nu putem vorbi despre cea cotidiana, fara a incepe pomelnicul cu asasinarea primului prim minisru al viitoarei Romanii, inegalabilul Barbu Catargiu. Dusan Crstici, cu sperante, inca

  5. tragedia Romaniei este ca e tot timpul minata de lupte intestine de uzura in interior fara o miza altruist patriotica, si ca urmare e prea slaba in exterior unde nu reuseste sa aiba nici macar o articulare consistenta a propriilor interese, istoria ei fiind dictata de puteri din afara non manțs land-ului care e regiunea europa de Est, cu dictate, anexari, sfere de influenta, hinterlanduri economice, ancore externe de democratizare, umbrele de securitate si de nesecuritate

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *